Rusinea

Cu totii am trecut prin acea stare intensa in care ne-am dorit sa intram in pamant sau am simtit nevoia sa intoarcem privirea pentru ca ne simteam obiectul ironiilor sau comentariilor rautacioase? Rusinea este un sentiment greu de suportat, confundat uneori cu vinovatia, de care se deosebeste insa clar. In timp ce vinovatia este semnul unor conflicte de ordin moral, rusinea este asociata cu conflicte privind stima si increderea in sine. Ea este resimtita ca un disconfort, o senzatie puternica si stanjenitoare de a fi in centrul atentiei. Principala ei manifestare fiziologica este roseata tegumentelor (mai ales la nivelul fetei).

Rusinea este o emotie strans legata de reactia fiziologica la stres. Ea ne informeaza despre efectul perturbator al unei intalniri sociale asupra organismului nostru. Este vorba despre o stare de hiperactivitate fiziologica semnalizata prin transpiratie abundenta, constientizarea profunda a corpului, intensificarea perceptiei, o coordoonare motrica defectuoasa (tremuraturi ala membrelor), eficienta redusa a functiilor cognitive, care are drept rezultat o interpretare eronata a sentimentelor si reactiilor celorlalti, evitarea privirii celor din jur. 

Este o emotie dureroasa, programata genetic si care se manifesta in momentul in care copilul incepe sa faca primii pasii, la varsta de 12-18 luni. Acum, el devine constient de noile sale posibilitati, care il ispitesc catre o autonomie pe care, inca, nu este capabil sa si-o asume in intregime. Rusinea are rolul de a-l tempera, ajutandu-l sa isi dea seama de limitele sale si sa isi adapteze comportamentul la contextual social. Este resimtita ca un soc, o ofensa dureroasa adusa stimei de sine si copilul se apara prin crize intense de furie. In doze mici, rusinea este totusi necesara pentru dobandirea unei stime de sine solide, bazata pe evaluarea realista a fortelor si slabiciunilor proprii.

La adult, rusinea intervine subtil in aproape toate interactiunile umane. Se declanseaza atunci cand exista o diferenta mare intre ceea ce ne-am dori sa fim in mod ideal si perceptia pe care o avem despre noi insine. Rusinea include sentimentul neplacut al propriei incompetente sau al propriei neputinte. Atunci cand apare intr-o situatie care o justifica, ea ii semnaleaza persoanei natura exagerata a ambitiilor sale si o ajuta sa isi revizuiasca asteptarile. Reglarea defectoasa a rusinii conduce catre o stima de sine redusa, impresia de nulitate si de incapacitate de a fi iubit(a). La o intensitate foarte mare, devine o emotie foarte greu de suportat, fiind generalizata la majoritatea situatiilor de viata si in neconcordanta cu talentele veritabile ale persoanei.