Suntem fascinati de visele noastre si incercam sa le intelegem si sa le descifram. De cele mai multe ori nu reusim, insa simtim ca, desi atat de ciudate, au legatura cu ceea ce ni se intampla in acea perioada a vietii noastre. Apelam la prieteni, dictionare de vise, internet...
Oamenii au fost dintotdeauna fascinaţi de vise şi au
încercat să le înţeleagă sensul. Oracolele le atribuiau calităţi premonitorii
şi le considerau purtătoare de mesaje criptate care avertizau în privinţa unor
pericole potenţiale sau a unor reguli de conduită. Există dicţionare de
interpretare a simbolurilor conţinute de vise, ca şi cum ar putea fi aplicate
ca nişte şabloane universal valabile.
Totuşi, semnificaţia viselor nu se lasă descifrată atât de uşor.
Fiziologia somnului
Mult
timp, somnul a fost considerat ca o stare inactivă în care mintea şi trupul
nostru se opresc, indiferente la lumea exterioară. Cu ajutorul noilor
tehnologii care permit înregistrarea activităţii cerebrale –
electroencefalograma sau EEG, cercetările ultimelor decenii au evidenţiat că
somnul este o stare dinamică cu o viaţă interesantă, pe cont propriu.
Somnul
se caracterizează prin alternanţa mai multor faze reperabile după modificările
ce au loc în activitatea cerebrală. Prima
etapă durează câteva minute şi se prezintă ca o
stare de toropeală şi relaxare, între veghe şi somn, când gândurile zboară şi
corpul se relaxează; nu este considerată o etapă de somn în adevăratul sens al
cuvântului, deoarece putem fi treziţi cu uşurinţă. În cea de-a doua etapă, detaşarea de lumea
exterioară apare tot mai accentuată, deşi stadiul este unul superficial de somn. În etapele de somn profund, activitatea fiziologică, respiraţia, consumul
de oxigen, ritmul cardiac şi tensiunea arterială ating cel mai scăzut nivel de
pe tot parcursul zilei. Trezirea în timpul somnului profund se face cu
greutate, persistând senzaţia de năuceală, confuzie, dezorientare şi greutate
în a ne aminti ulterior. După o perioadă de somn profund, revenim pentru câteva
minute în etapa a doua, după care intrăm în etapa
somnului cu vise, numit si somn
paradoxal. În timpul acestei faze, atât creierul, cât şi corpul prezintă
niveluri semnificative de activitate: ritmul cardiac, tensiunea arterială şi
ritmul respirator cresc şi devin neregulate, iar undele cerebrale sunt
asemănătoare celor care apar în starea de veghe. Din această cauză se mai
numeşte şi somn paradoxal.
În
timpul unui somn nocturn normal, înaintăm de la o etapă la alta, într-o
perioadă de aproximativ 90 de minute. O persoană cu somn bun parcuge între
patru şi şase cicluri de somn de 90 de minute. Indiferent de ora de culcare,
somnul urmează consecvent aceste etape de somn. Dacă în partea timpurie a
somnului, perioadele de somn profund sunt mai lungi, putând dura chiar şi o
oră, pe măsură ce noaptea înaintează, acestea devin mai scurte, iar durata
somnului cu vise creşte, putând dura o oră în ultimul ciclu de somn.
Visăm pentru a
învăţa şi pentru a rezolva problemele emoţionale?
Alternanţa acestor faze ale somnului a suscitat multe
întrebări legate de utilitatea acestora şi, mai ales, de intensitatea
activităţii cerebrale în timpul somnului paradoxal, deşi somnul a fost
considerat perioada în care corpul se află în repaus.
Principala funcţie a visului pare a fi aceea de a rezolva
situaţiile emoţionale problematice în stare de veghe, indiferent de natura lor.
Visul are rolul de a transforma o emoţie, o sursă de tensiune, într-un material
(imaginea mentală) care poate fi utilizat de gândurile noastre. În timpul
zilei, gândurile inconfortabile ar putea fi plasate temporar în stare latentă
până la noaptea următoare când ar servi drept material pentru elaborarea
visului care, recunoscându-le, le-ar introduce în lanţurile asociative,
legându-le de reprezentările refulate anterior. Această stabilire a unui sens
produce o relaxare a tensiunii care fusese provocată de emoţia dificilă. Odată
realizată integrarea, evenimentul poate fi uitat de conştiinţă, pentru că el nu
mai creează nici o problemă. Canalizând o parte din tensiunea fizică, visul se
înscrie în cadrul proceselor naturale de vindecare a organismului. Nu este,
însă, obligatoriu să înţelegem sensul unui vis pentru ca el să îşi
îndeplinească rolul.
O
altă funcţie importantă a somnului paradoxal este de a permite să procesăm şi
să reţinem în memorie informaţiile noi, în special informaţiile primite în
ultima parte a fiecărei zile, ca şi “modul în care facem” pentru activităţi
precum scrisul la calculator sau condus. Unul dintre motivele pentru care
nou-născuţii dorm cea mai mare parte a timpului este că trebuie să aloce mult
timp somnului cu vise pentru a stoca informaţiile noi la care sunt expuşi în
timpul primelor luni de viaţă. Somnul paradoxal pare a juca un rol important în
stabilizarea cunoştinţelor, pe întregul parcurs al vieţii; creierul învaţă să
concilieze regulile sociale învăţate în timpul zilei cu exigenţele biologice
ale mecanismelor de supravieţuire.
Visul şi trauma
Trauma apare atunci când suntem confruntaţi cu evenimente
care provoacă emoţii foarte intense şi o creştere insuportabilă a tensiunii
psihice, conducând la tulburări şi efecte patogene în organizarea psihică. În astfel
de situaţii, creierul este nevoit să
prelucreze informaţia respectivă, haotică şi masivă, iar în decursul nopţilor
următoare, prin intermediul visului, va încerca să o integreze în memoria de
lungă durată pentru a putea să treacă
mai departe. Cum problema este foarte mare, el nu reuşeşte să facă acest lucru
şi angoasa va transforma visul în coşmar. Trezirea care întrerupe visul
constituie dovada eşecului înregistrat în stăvilirea excitaţiei prea mari. Atât
timp cât evenimentul se va prezenta creierului ca o problemă de rezolvat,
activitatea onirică se va strădui să o soluţioneze reluând fără încetare
elementele traumei. Repetarea coşmarurilor în urma unei traume dovedeşte
efortul făcut de psihic pentru a metaboliza problema respectivă. Chiar dacă
această repetare este neplăcută, coşmarul se situează totuşi în cadrul
proceselor de vindecare a suferinţei provocate de traumă. Pericolul constă în
faptul că, adesea, ajungem să nu mai adormim din cauza fricii de a nu fi
treziţi de angoasă. Astfel, se pune în mişcare un cerc vicios: simptomelor deja
existente li se adaugă insomnia care conduce, la rândul ei, la oboseală şi
depresie.
Cum ne înţelegem
propriile vise?
Visul participă la procesul de vindecare prin rolul său
de legătură cu activitatea conştientă de rezolvare a problemei; el contribuie prin
el însuşi la oferirea unei soluţii psihice pentru tensiunea fizică, indiferent
că sensul său este decodat sau nu. Totuşi, visele nu sunt o traducere exactă a
realităţii exterioare, ci un produs al imaginarului, constituit din imagini
simbolice care nu trebuie luate ad litteram. Imaginile din vis deformează
realitatea, condensând o mulţime de informaţii în care se amestecă gânduri,
emoţii şi senzaţii izvorâte din starea de veghe cu elemente ce provin din
memoria psihică, toate organizate după o logică emoţională care scapă în mare
parte conştiinţei. Deoarece imaginile visului nu se creează pe baza aceloraşi
reguli precum cele ale gândirii conştiente, analizarea lor necesită un
antrenament realizabil doar cu ajutorul unei persoane specializate, aşa cum
sunt psihoterapeuţii (psihanaliştii în special sau psihoterapeuţii din alte
şcoli de psihoterapie). Visul este un fenomen subiectiv, personal, iar
interpretarea lui este strâns legată de asocierile făcute de persoana care
visează şi prea puţin de şabloane sau influenţe exterioare.
Toată lumea
visează?
Nu toată lumea are capacitatea de a visa. Este nevoie de
o oarecare siguranţă interioară şi o uşurinţă în ceea ce priveşte producţiile
imaginarului. Pentru ca un vis să se manifeste, este important să investim
somnul cu caracteristicile unui loc securizant care să ne permită să ne detaşăm
de preocupările cotidiene, să ne abandonăm somnului şi să ne bucurăm că ne regăsim
viaţa interioară bogată în imagini şi în surprize. Cei care văd în somn un loc
în care se simt vulnerabili au dificultăţi în a se cufunda în el cu deplină
încredere. Atunci când reuşesc să adoarmă, ei au vise angoasante care îi
trezesc frecvent. Alte persoane, însă, se aruncă în somn pentru a evada dintr-o
realitate dificilă şi se cufundă, de obicei, într-un somn fără vise, ca şi cum
ar fugi atât de fantasmele lor nocturne, cât şi de emoţiile lor diurne.
