Agresivitatea este
asociata cu o atitudine de atac, fiind programate inca de la nastere, la fel ca
si fuga si frica. Cu totii purtam inscris in genele noastre un potential de violenta,
susceptibil sa se trezeasca de fiecare data cand detectam o amenintare a vietii
noastre. Expresia “violenta instinctiva” este folosita pentru a explica
realitatea genetic mostenita de la specii animale inferioare din lantul
evolutiei speciilor. Agresivitatea pe care o resimtim – si variantele ei, in
functie de nuanta si de intensitate: iritare,
enervare, furie, resentiment, ranchiuna, ura, violenta – poate reprezenta
mai mult sau mai putin din aceasta violenta instinctuala. In acelasi timp, viata
in societate, alaturi de alti oameni impune reguli care au rolul sa tempereze
instinctele agresive. Prin educatie invatam sa le stapanim, sa gasim modalitati
de expresie mai adaptate. Totusi, pentru a evita reprimarea lor, programele
genetice sunt reactivate noaptea, in timpul fazelor somnului cu vise. De
fiecare data cand ne confruntam cu o situatie care ne provoaca instinctele agresive,
biologia si educatia risca sa intre in conflict, prima indemnand la exprimarea
directa a comportamentelor de atac, iar cea de-a doua incercand sa le
controleze si sa impuna modalitati specifice de manifestare. Adaptarea si
echilibrul nostru fizic si mental depind de solutia pe care o vom gasi.
Agresivitatea este o
emotie importanta. Pentru ca reactiile noastre la mediul inconjurator sa fie
adaptate, pentru a putea sa luam decizii intelepte si sa facem aprecieri
adecvate, trebuie sa tinem seama de imperativele supravietuirii noastre. Astfel
incat, frica si agresivitatea joaca tocmai acest rol. O alta functie importanta
atribuita agresivitatii este in mentinerea unei afirmari de sine solide. Pentru
a ne simti nestingheriti in relatiile noastre interpersonale, este necesar sa tinem
cont atat de sensibilitatea celorlalti si de nevoile lor, cat si de
individualitatea noastra, care trebuie sa-si gaseasca si ea locul in acest
cadru. Atunci cand resimtim mânie, este un semn ca ceva important pentru noi nu
este bine receptat. O manifestare normala a mâniei ii arata clar celuilalt
limitele peste care nu trebuie sa treaca.
Cu toate acestea, este
frecventa posibilitatea ca o rabufnire de
agresivitate instinctiva sa se manifeste exagerat in raport cu ceea ce s-a
intamplat. Desi ii produce persoanei in cauza un puternic discomfort, mania are,
totusi, o utilitate. Atunci cand este adaptata sau nu situatiei date, ea
dezvaluie ceva despre persoana care o resimte. O emotie nu minte niciodata –
este vorba despre o reactie fiziologica automata si independenta de vointa
noastra. Daca apare, inseamna ca are legatura cu problema respectiva, asa cum
este ea inregistrata in memoria corporala. Evenimentul care o provoaca, chiar
daca pare sa nu o justifice, trezeste amintirea unei rani vechi pe care
persoana se straduieste sa o ignore, insa ea se vrea identificata. Oricare ar
fi intensitatea ei si oricat de deplasata ar fi ea in raport cu situatia data,
agresivitatea resimtita vorbeste despre identitatea celui care o resimte,
despre o parte din fiinta lui, cu atat mai vitala cu cat el incearca sa o
ignore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu