Cine ajunge primul?

Se spune ca, odata, broasca testoasa, satula de ingamfarea iepurelui care decretase ca nimeni, niciodata, nu ar putea si nu ar avea cum sa-l intreaca la alergare, i-a propus acestuia un concurs pe pista din padure. Ea credea ca, de vreme ce avusese un asemenea curaj se vor prezenta la concurs si alti buni alergatori, precum vulpea, lupul, veverita sau ursul, care ii vor demonstra ingamfatului ca nu doar el este un bun alergator. In ziua concursului, insa, venira o gramada de spectatori dar numai doi competitori: iepurele, marele campion si ea, broasca testoasa. Se facura pregatirile, cei doi concurenti fura condusi la linia de start, vlajganul de iepure facand tot timpul glume nesarate cu micuta broasca testoasa: ba o intoarse pe aceasta pe spate, starnind rasul spectatorilor, ba ii schimba directia de mers, de nu mai ajungea, saraca, la linia de start. In sfarsit, dupa o vreme, bursucul dadu startul si iepurele porni ca din pusca. In cateva clipe ajunse aproape de linia de final a cursei, apoi, privind cu coada ochiului nu vazu decat frunzele scuturate de viteza sa naprasnica si nici urma de broasca testoasa. Se opri si privi inapoi, intrigat. Broasca testoasa abia se misca pe traseul pistei, cu incapatanare si metoda, dar atat de incet! Parca alerga cu incetinitorul! Cand venea parea ca se duce! Incepu sa se tavaleasca de ras pe pista, iar spectatorii ii tinura isonul! Alerga apoi in directie inversa, spre linia de start, inspaimantand broasca testoasa, care, fara sa-si dea seama ce se intampla, ce uragan vine spre ea, se retrase cu totul in carapace. Facu apoi fel de fel de giumbuslucuri, starnind rasul si admiratia tuturor spectatorilor. Nu trecu linia de sosire, pentru ca animalele venite sa vada cursa sa-l poata admira cat mai mult. „Ce mare campion!”, „Cat talent are!” exclamau acestea, admirativ. Vazand ca broasca testoasa este doar la inceputul cursei, si de-abia se misca, iepurele se aseza la masa, apoi se intinse sa se odihneasca. Avea tot timpul sa termine cursa inaintea broastei testoase! Ce competitor prapadit infrunta el, Marele Campion! Nu putea starni decat rasul si mila aceasta broasca testoasa si seriozitatea cu care isi vedea de treaba ei! „Asta n-ar putea sa intreaca pe nimeni, niciodata, decat, poate, sa se intreaca singura, desi nici de asta nu sunt chiar asa de sigur!” isi spuse iepurele, amuzat. Adormi cateva clipe si visa cum primeste laurii de campion si cum este aclamat de toata padurea. Se visa povestindu-le nepotilor aceasta intamplare, si cum acestia se tavaleau pe jos de ras, ascultand-o. Fu trezit insa de un vacarm grozav. Sari in sus si vazu ca broasca testoasa, care continuase tot timpul cursa in ritmul ei, mai avea cativa pasi pana la final. Iepurele o zbughi si el spre linia de sosire, dar, stupoare! nu mai reusi sa ajunga broasca testoasa, care termina cursa prima, in aplauzele si uralele animalelor uluite.

MORALA:
Talentul si toate darurile pe care le-am avea, sunt bune dar nu sunt suficiente. Doar cu seriozitate, determinare si perseverenta vom reusi sa ne realizam visele.

Relatii de iubire. Normalitate si patologie

Titlul original: Love Relations. Normality and Pathology
Autor: Otto Kernberg
Publicată de: Yale University Press, USA, 1995
Limba originală: engleză
Traducere de: Ştefania D. Niţă
Anul apariţiei: 2009
Preţ: 35.00RON

În acest adevărat tratat despre psihologia iubirii, cititorul dornic de informaţii ştiinţifice va găsi capitole incitante teoretic şi practic dedicate relaţiei dintre excitaţia sexuală şi dorinţă, iubirii sexuale mature, pasiunii şi idealizării etc. Dimensiunea inconştientă este permanent menţinută în atenţie atât în ce priveşte pulsiunea sexuală, cât şi în ce priveşte agresivitatea. Când devine obiect al ştiinţei, iubirea – această temă esenţială a vieţii şi romanelor – îşi arată şi părţile întunecate, adică posibilele patologii: narcisism, masochism, sadism. Uneori acestea creează, în mod surprinzător, potriviri confortabile, alteori, cel mai adesea, incompatibilităţi de nedepăşit.

OTTO F. KERNBERG, psihiatru şi psihanalist, este profesor de psihiatrie la Cornell University Medical College şi autor a numeroase cărţi dedicate tulburărilor severe de personalitate, dar şi psihologiei organizaţiilor.
www.edituratrei.ro

Secretul implinirii

La un batran intelept au venit odată doi tineri, rugandu-l sa-i devina ucenici. El i-a primit in pridvorul micutei sale case, aflate in pustietatea muntelui si le-a oferit cate o cană de ceai. I-a privit o vreme, apoi l-a întrebat pe primul, care era imbracat mai saracacios:
- Spune-mi, unde si ce lucrezi tu si de ce ai vrea sa-mi fii ucenic?
- Sunt un simplu soldat în cazarma ce se afla in afara orasului si am auzit despre tine şi intelepciunea ta, de la unii din ortacii mei, carora le-ai adus alinare sufleteasca! As vrea să aflu de la tine intelepciunea reusitei în viata, cum sa-mi gasesc linistea si echilibrul.
- Ce faci tu acolo in cazarma?
- Ce face orice soldat, ascult ordinele. Cand mi se spune sa merg, merg, cand mi se spune sa stau, stau, cand mi se spune la dreapta, fac la dreapta, cand mi se spune la stanga, fac la stanga, cand aud goarna pentru masa merg la masa, cand aud goarna de stingere merg la culcare…
- Ce fel de om zici tu ca esti?
- Ascult totul si ma supun fara cracnire! raspunse soldatul.
- Inteleg! spuse inteleptul si se intoarse spre celalalt tanar, care era imbracat elegant si cu gust. Dar tu, unde si ce lucrezi? Si de ce ai vrea sa-mi fii ucenic?
- Eu lucrez in orasul cel mare de la poalele muntelui, sunt consilier la o firma care cumpara si vinde case si terenuri. De cand a aparut aceasta tulburare in intreaga lume, mi-am pierdut mare parte din bani si viata mea s-a naruit. Am auzit de la prietenii mei de tine, ca s-au linistit stand in apropierea ta si ca au descoperit secretul unei vieti pline de intelepciune! Asta as vrea şi eu sa aflu!
- Cum faci tu lucrarea ta?
- Caut oameni care vor să vanda, pe urma oameni care vor sa cumpere, vorbesc si cu unii si cu altii, negociez cu ei si in numele lor, cautand sa-i multumesc pe toti!
- Ce fel de om zici tu ca esti?
- Iau decizii si le duc la indeplinire si ma bazez doar pe mine si pe priceperea mea!
- Am inteles si am hotarat! Tu, soldatule, vei merge un an si vei lucra in oras, la firma care vinde si cumpara case si terenuri, iar tu, consilierule, vei fi un an soldat, la cazarma! Veniti pe urma si-mi veti urma ca ucenici!
Cei doi plecara, mirati de ceea ce fusesera pusi sa indeplineasca. Dupa un an se reintoarsera, in aceeasi zi, la batranul intelept. Acesta ii vazu de departe si se bucura mult de venirea lor. Vazu ca erau amandoi imbracati simplu, dar curat si cu mult gust. Le aduse ceaiul de plante si dupa un timp il întreba pe cel care fusese soldat in ultimul an:
- Ce invataturi ai deprins in noua meserie?
- Am invatat sa-i ascult si pe altii, si sa ma supun cand e nevoie! Mi-am dat seama ca nu sunt chiar asa de important cum am crezut, ca trebuie sa tin cont si de parerea altora si am inteles ca in unitate, in disciplina si in respect adevarat fata de ceilati sta puterea!
- Dar tu ce ai invatat in noua meserie? il intreba inteleptul pe celalalt.
- Eu am invatat ca nu trebuie sa astept ca altii sa-mi spuna tot timpul ce sa fac si cum sa fac si cand sa fac. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma bazez si pe mine si sa iau si singur hotarari, fara teama de a gresi si am inteles ca mai bine gresesc incercand sa fac ceva decat sa nu gresesc nefacand nimic!
- Asa! spuse batranul incantat. Acum nu sunteti doar ucenicii mei, ci sunteti la fel ca mine! Ati vrut sa va descoperiti calea si echilibrul in viata voastra si ati reusit sa le aflati! Cum? Afland ca exista lucruri pe care le puteti face bazandu-va pe ceilalti si lucruri pe care le puteti face bazandu-va pe voi insiva! Iar cei care sunt mereu putin ucenici, putin invatatori, nu vor rataci nicicum drumul lor! Mergeti in lume acum, caci aveti ceea ce va trebuie pentru a va implini si reusi sa va faceti viata dupa cum veti dori!

MORALA:
Nu iti vei afla drumul, datator de satisfactii si multumire, nici stand cocotat, plin de teama, pe spinarea cuiva, asteptand ca acela sa te duca si sa te intoarca, dar nici stand tantos, autosuficient, in fata valurilor vietii, cu o morga atotcunoscatoare. Din reusite, dar si din esecuri vei gasi in tine puterea de a merge mai departe si vei obtine satisfactia lucrului, mai bine sau mai putin bine intocmit, dar facut de tine, cu mai mult sau mai putin ajutor de la cei din jurul tau.

Stresul

Ce este stresul?
Stresul reprezinta reactia de raspuns a organismului, a carui stare de bine este amenintata si care nu are un raspuns imediat pentru a combate amenintarea respectiva. El apare pe fondul adaptarii permanente a organismului la mediu, cand se poate produce un dezechilibru intre solicitarile mediului si posibilitatile de raspuns ale persoanei. Adaptarea presupune păstrarea integrităţii organismului care este în permanenţă ameninţată de agenţii stresori de toate tipurile.

Stresul este, asadar, o reactie defensiva, de alarma, care prezinta trei stadii:
1. un stadiu de alarma, produsa prin activarea unei regiuni cerebrale (situate in hipotalamus) si are la baza raspunsuri de tip endocrin;
2. un stadiu de rezistenta sau de adaptare, atunci cand stimuli stresanti persista si organismul se adaptează, comportamentul persoanei fiind aparent normal;
3. un stadiu de epuizare, cand scad aproape toate resursele adaptative ale organismului.

Stresul “bun” si stresul “rau”
Stresul “bun” sau eustresul reprezinta o consecinta sanatoasa, pozitiva si constructiva a unor evenimente stresante. Cantitatea optima de stres variaza in functie de caracteristicile persoanei sau ale situatiei. Caracteristicile individuale se refera la gradul de susceptibilitate la stres: abilitati fizice si psihice, oboseala, starea generala de sanatate. Caracteristicile situatiei se refera la: complexitate, dificultate, durata, intensitate. Asa cum o situatie care presupune prea putin stres si implicare poate esua in stimularea performantei, o situatie prea stresanta si care implica foarte mult persoana poate afecta negativ performanta.
Stresul “rau” sau distresul se refera la consecintele nesanatoase, negative si distructive ale unor stimuli stresori, reprezentand gradul de deviere fiziologica, psihologica si comportamentala a unei persoane de la functionarea sanatoasa.

Situaţii generatoare de stres psihic
• situatii perturbatoare cauzate de mediu (zgomote, vibratii, fluctuatii de temperatura)
• existenta unor circumstante neobisnuite pentru persoana respectiva si care o surprind pe aceasta nepregatita pentru a le face fata
• modul subiectiv de a percepe solicitarile mediului sau ale celor din jur
• particularitatile mediului sau ale contextului social
• obstacole fizice sau psihice in calea unor scopuri si care duc la frustrare
• situaţiile conflictuale existente în familie, profesie sau in alte relatii importante
• evenimente de viata deosebite: doliu, divort, accidente, schimbari majore, sicanari din partea celor din jur
• munca in exces in timp scurt.

Consecintele stresului
• simptome fizice: tensiune musculara, cefalee (dureri de cap), ameteli, palpitatii, palme transpirate, gura uscata, diaree;
• simptome psihice: nervozitate, iritabilitate, dificultati de concentrare, anxietate;
• modificari comportamentale: apetit alimentar modificat (asociat cu scadere sau, dimpotriva, crestere in greutate), tulburari de somn, exagerarea consumului de alcool, tutun sau alte substante;
• afectiuni ale diferitelor organe si sisteme: hipertensiune arteriala, tulburari ale ritmului cardiac, gastrite, ulcer gastro-duodenal, astm bronsic, migrene, caderea parului, afte si ulceratii la nivel bucal, disfunctii sexuale, anxietate, depresie.

Adaptarea emotionala si cognitiva
Adaptarea variaza in functie de efectul emotiilor asupra mediului inconjurator. Astfel, furia suprima amenintarea sau o anuleaza, culpabilitatea repara amenintarile referitoare la ceilalti si favorizeaza un comportament social responsabil, anxietatea evita un potential pericol, tristetea ne permite obtinerea unei sustineri si iesirea dintr-o situatie dificila cu ajutorul celorlalti, speranta permite activitati sustinute de adaptare sau obisnuinta.
Coping-ul este inteles ca acele actiuni pe care le intreprinde cineva pentru a face fata stresului. Desi actiunea consecutiva a mai multor stresori poate avea efecte negative, se poate spune ca daca o persoana poate face fata acestora cu succes, poate deveni mult mai rezistenta si mai competenta decat o persoana care nu s-a confruntat cu atatea situatii stresante de-a lungul vietii sale.