Suferinta poate alege cai
diferite pentru a ne comunica faptul ca o parte din noi este ignorata si cere sa
fie ascultata. Uneori, durerea morala domina si ia forma unei devalorizari
intense, a unei culpabilitati si a unui sentiment covarsitor de neputinta.
Persoana respectiva se copleseste cu reprosuri, interesul ei pentru activitatile
cotidiene se diminueaza sau chiar dispare, se instaleaza ambivalenta, nu mai
reuseste sa ia o decizie, sa se angreneze intr-o activitate, sa duca ceva la
bun sfarsit. Atentia, concentrarea si memoria sunt afectate, sfera gandirii se
restrange la ganduri negre care deformeaza perceptia de sine si perceptia
asupra evenimentelor. In aceasta stare de tristete si letargie, persoana nu se
mai recunoaste, se simte din ce in ce mai pierduta, este obsedata de ganduri
legate de moarte; se contureaza, de asemenea, un tablou dominat de simptome somatice: oboseala,
pierderea apetitului, tulburari de somn, afectiuni digestive, cardiace si
respiratorii.
Este firesc sa fim tristi
atunci cand ni se intampla un necaz. Emotia este, in acest caz, justificata de situatie
si, atunci cand ne ingaduim sa o traim, se produce un travaliu mental si
suferinta se domoleste. In depresie, tristetea atinge cote foarte mari. Privita
din exterior, intensitatea disperarii nu pare justificata de circumstantele
exterioare.
Depresia nu apare de la
o zi la alta. Adeseori, am avut
cu ceva timp inainte indiciile unei suferinte interioare de care, insa, nu am tinut
cont. Ne-am straduit sa ne continuam viata fara sa schimbam nimic, in ciuda unei
oboseli tot mai mari, a unei scaderi a interesului, a unei iritabilitati din ce
in ce mai mari. Cu timpul, suferinta a devenit mai intensa, fortele s-au epuizat,
lacrimile au inceput sa curga fara motiv. Aceasta tristete imensa este un
strigat ale fiintei noastre care ne obliga sa ne oprim si sa ne punem intrebari
in legatura cu ce anume nu merge cum am dori in viata noastra.
Depresia este tulburarea mentala cea mai
raspandita la acest inceput de secol XXI, cunoscuta in toate civilizatiile si
straturile sociale. Implica simptome psihice, dar, deseori, este insotita si de
simptome somatice. Pe planul diagnosticarii, depresia este greu de definit pentru
ca ea se poate prezenta sub diferite forme – poate aparea ca o entitate clinica
in sine, dar se regaseste si printre simptomele celor mai multe dintre
afectiunile mentale. Multe dintre persoanele care vin la cabinet constientizeaza
aceasta stare depresiva, insa evaluarea si diagnosticarea se poate face doar de
catre specialisti – medicul psihiatru si psihologul clinician.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu