Schimbarea in psihoterapie

Motivele care ii aduc pe oameni in psihoterapie sunt cele mai diverse: situatii stresante de viata, evenimente traumatizante si dramatice, dificultati de relationare, probleme de cuplu, suferinta psihica care se reflecta in acuze in plan fizic etc. Toate aceste motive sunt insotite de emotii si sentimente negative, foarte intense, dar pe care, in mod obisnuit, nu stim sa le descifram. Aceste reprezinta primul pas in vindecarea noastra identificarea si constientizarea emotiilor si sentimentelor negative pe care le traim in prezent. Ele ne conduc catre situatiile de viata care le-au produs si care, de cele mai multe ori, sunt legate de situatii din trecutul nostru, mai recent sau mai indepartat.
Psihoterapeutul reprezinta garantul realitatii si ghidul nostru spre aceasta calatorie, putin infricosatoare, spre noi insine si catre lucruri, despre care credem noi ca ar putea sa ne faca rau. (Cineva ar putea spune: "n-ar fi mai bine sa ma port de parca nu s-ar fi intamplat nimic?" "cu ce ma poate ajuta sa dau glas acestor sentimente, as putea foarte bine sa vorbesc despre ce s-a intamplat si cineva specializat, poate, sa-mi spuna ce trebuie sa fac sa imi fie bine de acum incolo?"). Sentimentele sunt cele care ne fac sa ne simtim vii si care dau specificitatea umanitatii.
Din lucrul terapeutic cu emotiile si sentimentele noastre iesim imbogatiti. La inceputul unei terapii, ele sunt foarte intense si predominat negative. Odata prelucrate si depasite, fac loc si altor sentimente la fel de puternice, dar pozitive, care au existat totdeauna in noi, dar au fost ascunse si sufocate de cele negative. Ajungem, astfel, la cel de-al doilea pas in terapie: constientizarea unei stari de bine, de liniste, pe care fie unii dintre noi nu au simtit-o de mult, fie nu au simtit-o niciodata. Simtim o energie reconfortanta, pe care o putem folosi in avantajul nostru, sa ne dam voie sa incercam lucruri noi, activitati din care sa iesim imbogatiti. Avem, in felul acesta, curajul de a face lucruri noi sau lucruri vechi intr-o forma noua.
Iesim, treptat, din schemele si comportamentele care ne-au provocat suferinta atata timpCand noile comportamente s-au stabilizat si au intrat in firescul vietii noastre, am ajuns aproape de sfarsitul terapiei.
Atunci cand avem curajul sa incercam singuri descifrarea propriilor emotii si sentimente si sa facem legatura cu situatiile concrete din viata noastra, atunci cand putem trece peste incertitudinea sau nesiguranta unei situatii si incepe sa ne placa sa experimentam (fara riscuri inutile si cu interpretarea corecta a unei situatii) suntem pregatiti pentru viata reala, cu toate lucrurile frumoase pe le are ea de oferit.