Sa intelegem dependentele

Ce este dependenta?

Atunci când vorbim de dependenţe, ne gândim, de obicei, la alcool, tutun, droguri, deşi putem fi dependenţi, într-o măsură mai mare sau mai mică, de orice aspect al vieţii noastre: jocuri de noroc, muncă, mâncare, relaţii, chiar dragoste. Nu doar substanţele chimice ne pot crea dependenţe, numeroase studii evidenţiind existenţa unei legături între emoţiile anticipării unor riscuri majore şi dependenţe – biologic, teama poate amplifica dorinta. În dorinţa de a avea succes, de a răzbate prin problemele de zi cu zi, fiecare dintre noi folosim diferite metode, mai eficiente sau mai puţin eficiente pentru a ne evita confruntarea cu emoţiile negative.

În literatura de specialitate, este folosit termenul de “adicţie” (engl. “addiction”), cu înţelesul de dependenţă, patimă, înclinaţie. Alte atribute asociate sunt şi: obsesiv, distructiv, excesiv, compulsiv, obişnuit cu, ataşat de, dependent.

Adictia (sau dependenţa) reprezintă o obişnuinţă devenită inconştientă; un ritual compulsiv care a depăşit stadiul de opţiune; un ataşament psihologic sau fizic faţă de un “obiect” care, atunci când este retras provoacă repliere sau intensificarea simptomelor. Se caracterizează prin prezenţa mai multor elemente: toleranţa (creşterea progresivă a nevoii de obiectul adicţiei pentru a obtine acelaşi efect); perseverarea într-un anumit tip de comportament; obsesia (preocuparea); un sentiment de pierdere a controlului.

Desi suntem tentaţi să credem că orice comportament în exces duce la dependenţă, aceasta are, mai degrabă, de a face cu impactul obiectului adicţiei asupra vietii noastre decât cu cantitatea de obiect consumată sau trăită.

Rolul modelelor culturale şi familiale

Dependenţa este un element intrinsec al vieţii noastre. La început suntem dependenţi de părinţi, dar pe măsură ce creştem suntem prinşi într-o serie de dependenţe, de care nu întotdeauna suntem conştienţi.

Trăim într-o cultură bazată pe imagine şi pe ideea de proprietate. Suntem cântăriţi după aspectul fizic, după bunurile pe care le deţinem şi sprijinul de care dispunem în crearea unei imagini bune. Am fost instruiţi să căutăm fericirea, împlinirea şi dragostea în afara noastră.

Încă din copilărie, observăm constant modul în care adulţii din jurul nostru îşi rezolvă problemele sau relaţionează. Astfel, ne construim propriile modele, pornind de la cei apropiaţi noua, care, nu întotdeauna, sunt cei mai buni profesori. Multe persoane cresc în familii “închise”, în care copiii învaţă să aibă aceleaşi opinii şi comportamente ca ale părinţilor lor. De multe ori, este în regulă, numai că atunci când răspunsurile învăţate duc la nefericire şi frustrare, este cazul să privim în afara relaţiilor familiale pentru a căuta modalităţi noi şi mai eficiente de rezolvare a problemelor sau conflictelor.

             

            O abordare psihologică a dependenţelor

            Dependenţele pot apărea ca urmare a încercării inconştiente de a ne satisface nevoile neîmplinite în copilărie şi prin consolidarea anumitor credinţe puternice dobândite în acea perioadă. Fiecare dintre noi caută răspunsuri la întrebări precum: “cine sunt eu?”, “cine sunt ceilalţi?”, “cum pot obţine ceea ce-mi doresc în viaţă?”. Drama nu are loc în mintea constientă, dar ne afectează gândirea, emoţiile, alegerile şi comportamentele. Mituri, roluri, restricţii autoimpuse în copilărie pentru a ne satisface nevoile de supravieţuire işi au locul în această dramă.

Dependenţa, înţeleasă ca inhibare a acţiunii, are influenţe puternice asupra multor aspecte ale vieţii noastre:

-  este rădăcina psihologică a multor afecţiuni, de exemplu, depresia sau afecţiunile psihosomatice; amplifică durata şi efectele afecţiunilor fizice şi psihice, favorizeaza invaliditatea

 - creşte riscul toxicomaniilor (alcool sau orice formă de drog)

- tinde să se opună libertăţii sub toate formele sale; induce conformismul şi adaptează oamenii la normă;

- tinde să accentueze şomajul, în măsura în care persoanele dependente se bazează mai puţin pe forţele proprii şi mai mult (supra)protecţia societăţii, a mediului sau a familiei;

- îi împiedică pe copiii să îşi asume autonomia faţă de părinţi şi, astfel, să devină adulţi responsabili;

-  facilitează apariţia geloziei şi crează legături de prizonierat între soţi, care îndeplinesc unul faţă de celălalt, mai degrabă, roluri de părinţi, decât de parteneri cu un teritoriu psihologic propriu.

Atunci când o persoană renunţă la o adicţie, dar o înlocuieşte cu o alta, manifestă trăsăturile unei personalităţi adictive. Dacă asemenea comportamente revin în mod repetat, este necesar ca persoana să solicite ajutor specializat. Dependenţa nesănătoasă are motivaţii psihologice, iar identificarea lor este necesară pentru a o putea depăşi. Graniţa este dată de prezenţa suferinţei psihice.

Ce poate face psihoterapia?

Psihoterapia ne poate ajuta sa ne descoperim propriile resurse şi să le folosim în avantajul nostru. Există numeroase forme de terapie: individuală, de grup, de cuplu, de familie şi de orientări diferite, potrivite fiecăruia dintre noi. Orice demers terapeutic pune în mişcare un proces care cuprinde trei etape esenţiale: a simţi, a conştientiza, a acţiona:

• A simţi: senzaţii, sentimente, nevoi

Perceperea senzaţiilor fizice, a sentimentelor, a corpului reprezintă prima etapă a unui drum dificil, dar plin de satisfacţii. Este important să simţim plăcerea, dar şi suferinţa. Atunci când nevoile importante (iubire, siguranţă, libertate, afirmare) nu sunt satisfăcute, se creează un dezechilibru intern semnalizat de către instanţele noastre psihice prin intermediul emoţiilor, sentimentelor şi senzaţiilor. Atunci când o nevoie nu primeşte răspuns, corpul ne transmite semnale, uneori mai confuze (oboseală nejustificată, tristeţe, apatie), alteori mai precise (palpitaţii în prezenţa unei persoane autoritare).

• A conştientiza nevoile şi modelele de comportament

Cea mai mare parte a tehnicilor terapeutice încearcă să descopere nevoile nesatisfăcute. După ce ne-am dat voie să simţim, suntem gata să luăm cunoştinţă de nevoile noastre, de suferinţa noastră, de problema noastră. Urmează un drum lung, presărat cu impasuri (rezistente) şi intoarceri. Unele persoane rămân la conştientizarea nevoilor, imaginându-şi că este suficient să ştim care este problema pentru ca situaţia să se schimbe.

•  A acţiona...

A ne pune în actiune înseamnă să acţionăm pentru modificarea propriilor comportamente,  pentru a creşte puterea asupra mediului şi pentru a găsi răspuns adecvat nevoilor noastre. Ne imaginăm soluţii şi schimbări, cântărim avantajele şi dezavantajele, luăm hotăriri şi acţionăm în consecinţă.  

Lumea viselor noastre

Suntem fascinati de visele noastre si incercam sa le intelegem si sa le descifram. De cele mai multe ori nu reusim, insa simtim ca, desi atat de ciudate, au legatura cu ceea ce ni se intampla in acea perioada a vietii noastre. Apelam la prieteni, dictionare de vise, internet...

Oamenii au fost dintotdeauna fascinaţi de vise şi au încercat să le înţeleagă sensul. Oracolele le atribuiau calităţi premonitorii şi le considerau purtătoare de mesaje criptate care avertizau în privinţa unor pericole potenţiale sau a unor reguli de conduită. Există dicţionare de interpretare a simbolurilor conţinute de vise, ca şi cum ar putea fi aplicate ca nişte şabloane  universal valabile. Totuşi, semnificaţia viselor nu se lasă descifrată atât de uşor.

Fiziologia somnului

Mult timp, somnul a fost considerat ca o stare inactivă în care mintea şi trupul nostru se opresc, indiferente la lumea exterioară. Cu ajutorul noilor tehnologii care permit înregistrarea activităţii cerebrale – electroencefalograma sau EEG, cercetările ultimelor decenii au evidenţiat că somnul este o stare dinamică cu o viaţă interesantă, pe cont propriu.

Somnul se caracterizează prin alternanţa mai multor faze reperabile după modificările ce au loc în activitatea cerebrală. Prima etapă durează câteva minute şi se prezintă ca o stare de toropeală şi relaxare, între veghe şi somn, când gândurile zboară şi corpul se relaxează; nu este considerată o etapă de somn în adevăratul sens al cuvântului, deoarece putem fi treziţi cu uşurinţă. În cea de-a doua etapă, detaşarea de lumea exterioară apare tot mai accentuată, deşi  stadiul este unul superficial de somn. În etapele de somn profund,  activitatea fiziologică, respiraţia, consumul de oxigen, ritmul cardiac şi tensiunea arterială ating cel mai scăzut nivel de pe tot parcursul zilei. Trezirea în timpul somnului profund se face cu greutate, persistând senzaţia de năuceală, confuzie, dezorientare şi greutate în a ne aminti ulterior. După o perioadă de somn profund, revenim pentru câteva minute în etapa a doua, după care intrăm în etapa somnului cu vise, numit si somn paradoxal. În timpul acestei faze, atât creierul, cât şi corpul prezintă niveluri semnificative de activitate: ritmul cardiac, tensiunea arterială şi ritmul respirator cresc şi devin neregulate, iar undele cerebrale sunt asemănătoare celor care apar în starea de veghe. Din această cauză se mai numeşte şi somn paradoxal.

În timpul unui somn nocturn normal, înaintăm de la o etapă la alta, într-o perioadă de aproximativ 90 de minute. O persoană cu somn bun parcuge între patru şi şase cicluri de somn de 90 de minute. Indiferent de ora de culcare, somnul urmează consecvent aceste etape de somn. Dacă în partea timpurie a somnului, perioadele de somn profund sunt mai lungi, putând dura chiar şi o oră, pe măsură ce noaptea înaintează, acestea devin mai scurte, iar durata somnului cu vise creşte, putând dura o oră în ultimul ciclu de somn.

Visăm pentru a învăţa şi pentru a rezolva problemele emoţionale?

Alternanţa acestor faze ale somnului a suscitat multe întrebări legate de utilitatea acestora şi, mai ales, de intensitatea activităţii cerebrale în timpul somnului paradoxal, deşi somnul a fost considerat perioada în care corpul se află în repaus.

Principala funcţie a visului pare a fi aceea de a rezolva situaţiile emoţionale problematice în stare de veghe, indiferent de natura lor. Visul are rolul de a transforma o emoţie, o sursă de tensiune, într-un material (imaginea mentală) care poate fi utilizat de gândurile noastre. În timpul zilei, gândurile inconfortabile ar putea fi plasate temporar în stare latentă până la noaptea următoare când ar servi drept material pentru elaborarea visului care, recunoscându-le, le-ar introduce în lanţurile asociative, legându-le de reprezentările refulate anterior. Această stabilire a unui sens produce o relaxare a tensiunii care fusese provocată de emoţia dificilă. Odată realizată integrarea, evenimentul poate fi uitat de conştiinţă, pentru că el nu mai creează nici o problemă. Canalizând o parte din tensiunea fizică, visul se înscrie în cadrul proceselor naturale de vindecare a organismului. Nu este, însă, obligatoriu să înţelegem sensul unui vis pentru ca el să îşi îndeplinească rolul.

O altă funcţie importantă a somnului paradoxal este de a permite să procesăm şi să reţinem în memorie informaţiile noi, în special informaţiile primite în ultima parte a fiecărei zile, ca şi “modul în care facem” pentru activităţi precum scrisul la calculator sau condus. Unul dintre motivele pentru care nou-născuţii dorm cea mai mare parte a timpului este că trebuie să aloce mult timp somnului cu vise pentru a stoca informaţiile noi la care sunt expuşi în timpul primelor luni de viaţă. Somnul paradoxal pare a juca un rol important în stabilizarea cunoştinţelor, pe întregul parcurs al vieţii; creierul învaţă să concilieze regulile sociale învăţate în timpul zilei cu exigenţele biologice ale mecanismelor de supravieţuire.

Visul şi trauma

Trauma apare atunci când suntem confruntaţi cu evenimente care provoacă emoţii foarte intense şi o creştere insuportabilă a tensiunii psihice, conducând la tulburări şi efecte patogene în organizarea psihică. În astfel de situaţii, creierul  este nevoit să prelucreze informaţia respectivă, haotică şi masivă, iar în decursul nopţilor următoare, prin intermediul visului, va încerca să o integreze în memoria de lungă durată  pentru a putea să treacă mai departe. Cum problema este foarte mare, el nu reuşeşte să facă acest lucru şi angoasa va transforma visul în coşmar. Trezirea care întrerupe visul constituie dovada eşecului înregistrat în stăvilirea excitaţiei prea mari. Atât timp cât evenimentul se va prezenta creierului ca o problemă de rezolvat, activitatea onirică se va strădui să o soluţioneze reluând fără încetare elementele traumei. Repetarea coşmarurilor în urma unei traume dovedeşte efortul făcut de psihic pentru a metaboliza problema respectivă. Chiar dacă această repetare este neplăcută, coşmarul se situează totuşi în cadrul proceselor de vindecare a suferinţei provocate de traumă. Pericolul constă în faptul că, adesea, ajungem să nu mai adormim din cauza fricii de a nu fi treziţi de angoasă. Astfel, se pune în mişcare un cerc vicios: simptomelor deja existente li se adaugă insomnia care conduce, la rândul ei, la oboseală şi depresie.

Cum ne înţelegem propriile vise?

Visul participă la procesul de vindecare prin rolul său de legătură cu activitatea conştientă de rezolvare a problemei; el contribuie prin el însuşi la oferirea unei soluţii psihice pentru tensiunea fizică, indiferent că sensul său este decodat sau nu. Totuşi, visele nu sunt o traducere exactă a realităţii exterioare, ci un produs al imaginarului, constituit din imagini simbolice care nu trebuie luate ad litteram. Imaginile din vis deformează realitatea, condensând o mulţime de informaţii în care se amestecă gânduri, emoţii şi senzaţii izvorâte din starea de veghe cu elemente ce provin din memoria psihică, toate organizate după o logică emoţională care scapă în mare parte conştiinţei. Deoarece imaginile visului nu se creează pe baza aceloraşi reguli precum cele ale gândirii conştiente, analizarea lor necesită un antrenament realizabil doar cu ajutorul unei persoane specializate, aşa cum sunt psihoterapeuţii (psihanaliştii în special sau psihoterapeuţii din alte şcoli de psihoterapie). Visul este un fenomen subiectiv, personal, iar interpretarea lui este strâns legată de asocierile făcute de persoana care visează şi prea puţin de şabloane sau influenţe exterioare.

Toată lumea visează?

Nu toată lumea are capacitatea de a visa. Este nevoie de o oarecare siguranţă interioară şi o uşurinţă în ceea ce priveşte producţiile imaginarului. Pentru ca un vis să se manifeste, este important să investim somnul cu caracteristicile unui loc securizant care să ne permită să ne detaşăm de preocupările cotidiene, să ne abandonăm somnului şi să ne bucurăm că ne regăsim viaţa interioară bogată în imagini şi în surprize. Cei care văd în somn un loc în care se simt vulnerabili au dificultăţi în a se cufunda în el cu deplină încredere. Atunci când reuşesc să adoarmă, ei au vise angoasante care îi trezesc frecvent. Alte persoane, însă, se aruncă în somn pentru a evada dintr-o realitate dificilă şi se cufundă, de obicei, într-un somn fără vise, ca şi cum ar fugi atât de fantasmele lor nocturne, cât şi de emoţiile lor diurne.

Carte de psihologie: "100 de cai spre fericire. Ghid pentru oameni ocupati"

Titlul original: 100 Ways to Happiness. A Guide for Busy People
Limba originala: engleza
Autor: Timothy J. Sharp
Traducere de: Gabriela Mărășescu
Anul aparitiei: 2010
Editura Trei Colecţia: Psihologie practică
Preţ: 27.55 RON

„Sunt prea ocupat să fiu fericit…" Te gândești vreodată așa? Mulţi dintre noi o fac mereu, spune psihologul și expertul în fericire Timothy Sharp.

În căutarea unui loc de muncă mai bun, unei case mai mari, unor concedii mai exotice și unor copii cu performanţe deosebite, am devenit mult prea ocupaţi pentru a mai da atenţie componentei ce le va face pe cele menţionate mai sus să merite osteneala: fericirea.
Vestea bună este că dobândirea fericirii nu este o sarcină herculeană. Nu are nevoie de terapie costisitoare sau de ani de auto-examinare. Adesea este vorba despre ajustarea fină a gândurilor noastre și de punerea în practică a unor tehnici zilnice simple.
Accesibilă, informativă și amuzantă, 100 de căi spre fericire ne încurajează să privim fericirea ca pe ceva realizabil, gestionabil și mult mai înalt decât vieţile pe care le trăim acum.

TIMOTHY J. SHARP este psiholog clinician și profesor de psihologie la UTS School of Business din Sidney. În 2003 a înfiinţat The Happiness Institute, care asigură servicii de consultanţă și coaching. Dintre cărţile sale, de un mare succes s-au bucurat The Good Sleep Guide și The Happiness Handbook. Informaţii suplimentare pe www.thehappinessinstitute.com.

Cuprins:
Introducere
PRIMA SECŢIUNE - 20 DE CĂI SPRE OBICEIURI MENITE SĂ ADUCĂ FERICIREA

1. Redefinește fericirea
2. Nu îţi limita potenţialul
3. Folosește-l mai puţin pe „trebuie"
4. Oferă-ţi câte o „happy hour"
5. Fă mici schimbări în viaţa ta
6. Scapă de proastele obiceiuri
7. Reîmprospătează-ţi cât mai des viaţa
8. Fă-o astăzi
9. Privește-ţi obiectiv copilăria
10. Iartă-i pe ceilalţi
11. Fii propriul tău guru
12. Recunoaște-ţi punctele forte
13. Găsește-ţi ritmul firesc
14. Transferă-ţi abilităţile
15. Păstrează-ţi concentrarea
16. Ţine un jurnal al evenimentelor pozitive
17. Practică exerciţii de recunoștinţă
18. Fă o prioritate din odihnă
19. Creează-ţi un sistem de recompense
20. Amintește-ţi să fii fericit!

SECŢIUNEA A DOUA -- 20 DE CĂI SPRE UN CORP FERICIT
21. Fă exerciţii chiar acum!
22. Fă exerciţii ca să îţi ridici moralul
23. Practică meditaţia de concentrare asupra prezentului
24. Fă o plimbare de recunoștinţă
25. Practică respiraţia controlată
26. Practică relaxarea progresivă a mușchilor
27. Practică relaxarea prin vizualizare
28. Pune-ţi în ordine rutina somnului
29. Înlătură din dormitor lucrurile care-ţi distrag atenţia
30. Deconectează-te
31. Debarasează-te de povară
32. Ţine un jurnal al exerciţiilor
33. Ia o gustare sănătoasă
34. Rehidratează-te
35. Fă exerciţii energice
36. Fă mai multe lucruri neprevăzute
37. Acceptă-ţi corpul
38. Ascultă-ţi corpul
39. Dezmorţește-te
40. Râzi!

SECŢIUNEA A TREIA -- 20 DE CĂI SPRE RELAŢII MAI BUNE
41. Renunţă la comparaţii
42. Arată-ţi preţuirea pentru ceilalţi
43. Petrece-ţi timpul cu oamenii optimiști
44. Fii de ajutor
45. Concentrează-te pe calităţile oamenilor
46. Fii un prieten necondiţionat
47. Nu uita ce urmărești prin relaţiile tale
48. Accentuează partea pozitivă
49. Multiplică replicile pozitive în defavoarea celor negative
50. Comunică în mod eficient
51. Fii asertiv în conversaţie
52. Alege-ţi cu grijă cuvintele
53. Investește în relaţia ta intimă
54. Fii un binefăcător
55. Fă o vizită de recunoștinţă
56. Fii generos
57. Bazează-te pe ceilalţi
58 Găsește-ţi un „tovarăș întru fericire"
59 Caută-ţi un prieten care să te laude
60. Fii deschis la critică

SECŢIUNEA A PATRA -- 20 DE CĂI SPRE O GÂNDIRE POZITIVĂ
61. Trăiește deasupra liniei!
62. Clarifică-ţi valorile
63. Respinge valorile contrare
64. Nu există nimic bun sau rău în sine
65. Păcălește gândurile negative
66. Practică „fericirea kaizen"
67. Simplifică-ţi viaţa
68. Ocupă-te de lucrurile mărunte
69. Gândește ca un optimist
70. Ascultă-ţi vocea interioară
71. Pune-ţi gândurile sub semnul întrebării
72. Folosește un filtru pentru mesajele nesolicitate
73. Testează utilitatea gândurilor
74. Lasă-ţi grijile deoparte
75. Intră în joc
76. Mai gândește-te
77. Sădește gânduri optimiste
78. Pune-ţi întrebări
79. Nu lăsa cerul să se prăbușească — judecă raţional
80. Aplică legea lui Pareto

SECŢIUNEA A CINCEA -- 20 DE CĂI PENTRU A PLĂNUI ȘI CREA O VIAŢĂ FERICITĂ
81. Stabilește-ţi obiectivele
82. Lucrează și relaxează-te folosindu-te de punctele tale forte
83. Vizualizează-te ca fiind fericit
84. Regizează-ţi propria poveste de viaţă
85. Creează-ţi un „buchet al fericirii"
86. Fă o înlocuire
87. Fă un panegiric pentru viaţa ta ideală
88. Maximizează-ţi productivitatea fericirii
89. Pune-te pe primul loc
90. Plănuiește minipauze
91. Prioritizează sarcinile
92. Redimensionează-ţi munca
93. Nu mai aștepta fericirea
94. Arată-te curios
95. Înveselește-te
96. Înlătură obstacolele
97. Conservă-ţi fericirea
98. Fii pregătit pentru piedici
99. Ocupă-te de problemele tale
100. Trăiește ca un copil de cinci ani

www.edituratrei.ro

Sarbatori Fericite!

Va doresc un Craciun fericit alaturi de cei dragi si un An Nou cu multa sanatate si bogat in impliniri!

Work-shop psihodrama: "Noi si temerile noastre"

De ce te temi ? Cum reacţionezi când te temi ? Cum iţi afectează viaţa, temerile pe care le ai? Ce poţi schimba ?

Te invităm, în cadrul unei noi sesiuni demonstrative de psihodramă, să iţi explorezi temerile dintr-o nouă perspectivă, una psihoterapeutică.
În timpul acestui periplu, în care temerile tale vor urca pe scenă, ai ocazia să :
• te familiarizezi cu specificul, atmosfera şi beneficiile terapiei de grup realizate cu tehnicile caracteristice psihodramei
• îţi formezi o imagine clară , despre ceea ce înseamnă şi mai ales, nu înseamnă dezvoltarea personală, terapia de grup şi psihodrama
• îţi dai seama dacă eşti interesat să faci parte dintr-un grup de dezvoltare personală sau să urmezi un proces psihoterapeutic.

Sesiunile demonstrative sunt un loc de întâlnire pentru exprimarea liberă a creativităţii şi spontaneităţii, într-o atmosferă care facilitează înţelegerea teoretică şi practică a psihodramei. Se adresează tuturor celor interesaţi de dezvoltare personală şi psihoterapie – studenţi, masteranzi, psihologi cu formare în alte orientări terapeutice, persoane interesate de formarea în psihodramă clasică, celor interesaţi de a urma o formă de psihoterapie.

Se desfasoară sâmbătă, 20 noiembrie, începând cu ora 9:30. Durata este de 3 ore, iar numărul maxim de participanţi este de 10 persoane.

Taxa de participare este de 50 RON (se achită în avans).

Pentru înscrieri şi informaţii suplimentare, ne puteţi contacta la numerele de telefon: 0727.35.35.28 (Valentina Andrei) şi 0744.440.178 (Irina-Cătălina Manta). Detalii locatie : www.psiholog-cabinet.ro
Adrese mail : andrei_valentina@yahoo.com, mantairinacatalina@yahoo.com

Carte de psihologie: "Imperfecti, liberi, fericiti. Practici ale stimei de sine"

Titlul original: Imparfaits, libres et heureux. Pratiques de l’estime de soi
Publicată de: Odile Jacob, Paris, 2006
Limba originală: franceză
Traducere de: Nicolae Baltă
Anul apariţiei: 2010

Autor: Christophe André
Editura Trei Colecţia: Psihologie practică
Preţ: 49.00RON

Să fii în sfârşit tu însuţi. Să nu îţi mai pese de impresia pe care o faci. Să acţionezi fără să te temi nici de eşec, nici de judecata altora. Să nu mai tremuri la gândul respingerii. Şi să îţi găseşti liniştit locul printre ceilalţi.
Cartea aceasta vă va ajuta să înaintaţi pe calea stimei de sine. Să o construiţi, să o reparaţi, să o protejaţi. Ea vă va ajuta să vă acceptaţi şi să vă iubiţi, chiar dacă sunteţi imperfecţi. Nu ca să vă resemnaţi, ci ca să evoluaţi mai bine.
Imperfecţi, dar liberi şi fericiţi...

Christophe André este psihiatru şi psihoterapeut, autor al unor cărţi de mare succes internaţional. Dintre acestea, Editura Trei a publicat: Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile, Cum să te iubeşti pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi, Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele (împreună cu François Lelord), Cum să ne eliberăm de frica de ceilalţi (împreună cu Patrick Légeron), Stările sufleteşti.

Cuprins:

Introducere

Partea întâi. Stima de sine înseamnă toate acestea
Un program
Esenţialul despre stima de sine
Ce este o bună stimă de sine?
Șchiopătaturile stimei de sine
Stimele de sine vulnerabile: cele joase şi cele false
Dezvoltarea durabilă a stimei de sine
Stima de sine începe prin acceptarea de sine
Portbagajul scuterului meu

Partea a doua. Să ai grijă de tine
Practicarea acceptării de sine
Să nu ne mai judecăm
Să-ţi vorbeşti
Nonviolenţă cu tine însuţi: încetează să-ţi mai faci rău!
Lupta cu propriile complexe
Protejarea stimei de sine de influenţele toxice, de publicitate şi de presiunile sociale
Să te asculţi, să te respecţi şi să te afirmi
A trăi imperfect: curajul de-a fi slab
Să te ocupi de moralul tău
Să-ţi fii cel mai bun prieten
„Aşezată între două vedete"

Partea a treia. A trăi cu ceilalţi
Durerea insuportabilă a respingerii sociale
Lupta cu teama de respingere (şi excesele ei)
Teama de indiferenţă şi dorinţa de recunoaştere: să exişti în privirea celorlalţi
Căutarea dragostei, a afecţiunii, a prieteniei, a simpatiei: căutarea stimei celorlalţi
Prezentarea de sine: ce faţă să oferim?
Teama de ridicol şi lupta cu ruşinea şi rănile amorului-propriu
A pune raporturile sociale pe calea cea bună: să ne ferim de irezistibilul reflex al comparaţiilor şi să refuzăm competiţiile inutile
Invidie şi gelozie: emoţiile îndoielii de sine şi remediile lor
Să nu ne mai temem de ceilalţi şi să avem încredere: beneficiile sunt superioare inconvenientelor
Să nu mai judecăm: beneficiile faptului de a-i accepta pe ceilalţi
Gentileţe, gratitudine, admiraţie: legătura cu ceilalţi întăreşte legătura cu sine
A pune diferit problema stimei de sine: să ne găsim locul printre ceilalţi
Narcis

Partea a patra. Acţiunea schimbă totul!
Acţiune şi stimă de sine: să ne mişcăm ca să ne stimăm
Acţiunea, nu presiunea: regulile acţiunii senine
Să ascultăm feedbackul
Putem scăpa de teama de eşec?
Autonomia faţă de succes, reuşite şi consacrări: până unde să mergem cu indiferenţa? Sau cu libertatea…
Psihologia regretelor
Acţiunea care ne schimbă şi care schimbă lumea
Ursuleţul brun e mândru de el

Partea a cincea. Uitarea de sine
Tăcerea stimei de sine
Să ne intensificăm prezenţa în momentul de faţă
Să ne retragem în spatele sensului dat la ceea ce facem
Umilinţa: până unde să renunţăm la sine?
Stima de sine, sensul vieţii şi teama de moarte
Bătrânul domn arab şi televiziunea

www.edituratrei.ro

Sesiuni demonstrative de psihodrama

• Doriti sa va familiarizati cu specificul, atmosfera si beneficiile terapiei de grup realizate cu tehnicile caracteristice psihodramei?

• Vreti sa va formati o imagine bazata pe experienta proprie despre ceea ce inseamnă si, mai ales, nu inseamna dezvoltarea personală, terapia de grup si psihodrama?

• Sunteti interesati de dezvoltarea personala sau vreti sa urmati o forma de psihoterapie?

Sesiunile demonstrative sunt un loc de intalnire pentru exprimarea libera a creativitatii si spontaneitatii, intr-o atmosfera care faciliteaza inţelegerea teoretica si practica a psihodramei. Se adreseaza tuturor celor interesati de dezvoltare personală si psihoterapie – studenti, masteranzi, psihologi cu formare în alte orientari terapeutice, persoane interesate de formarea in psihodrama clasica, celor interesati de a urma o forma de psihoterapie.

Se desfasoara lunar, sambata, incepand cu ora 9:30. Durata lor este de 3 ore, iar numărul maxim de participanti este de 10 persoane.
Prima sesiune are loc pe 23 octombrie.
Taxa de participare este de 50 RON.

Pentru inscrieri si informatii suplimentare, ne puteti contacta la numerele de telefon: 0727.35.35.28 (Valentina Andrei) si 0744.440.178 (Irina-Catalina Manta)