Lumea viselor noastre

Suntem fascinati de visele noastre si incercam sa le intelegem si sa le descifram. De cele mai multe ori nu reusim, insa simtim ca, desi atat de ciudate, au legatura cu ceea ce ni se intampla in acea perioada a vietii noastre. Apelam la prieteni, dictionare de vise, internet...

Oamenii au fost dintotdeauna fascinaţi de vise şi au încercat să le înţeleagă sensul. Oracolele le atribuiau calităţi premonitorii şi le considerau purtătoare de mesaje criptate care avertizau în privinţa unor pericole potenţiale sau a unor reguli de conduită. Există dicţionare de interpretare a simbolurilor conţinute de vise, ca şi cum ar putea fi aplicate ca nişte şabloane  universal valabile. Totuşi, semnificaţia viselor nu se lasă descifrată atât de uşor.

Fiziologia somnului

Mult timp, somnul a fost considerat ca o stare inactivă în care mintea şi trupul nostru se opresc, indiferente la lumea exterioară. Cu ajutorul noilor tehnologii care permit înregistrarea activităţii cerebrale – electroencefalograma sau EEG, cercetările ultimelor decenii au evidenţiat că somnul este o stare dinamică cu o viaţă interesantă, pe cont propriu.

Somnul se caracterizează prin alternanţa mai multor faze reperabile după modificările ce au loc în activitatea cerebrală. Prima etapă durează câteva minute şi se prezintă ca o stare de toropeală şi relaxare, între veghe şi somn, când gândurile zboară şi corpul se relaxează; nu este considerată o etapă de somn în adevăratul sens al cuvântului, deoarece putem fi treziţi cu uşurinţă. În cea de-a doua etapă, detaşarea de lumea exterioară apare tot mai accentuată, deşi  stadiul este unul superficial de somn. În etapele de somn profund,  activitatea fiziologică, respiraţia, consumul de oxigen, ritmul cardiac şi tensiunea arterială ating cel mai scăzut nivel de pe tot parcursul zilei. Trezirea în timpul somnului profund se face cu greutate, persistând senzaţia de năuceală, confuzie, dezorientare şi greutate în a ne aminti ulterior. După o perioadă de somn profund, revenim pentru câteva minute în etapa a doua, după care intrăm în etapa somnului cu vise, numit si somn paradoxal. În timpul acestei faze, atât creierul, cât şi corpul prezintă niveluri semnificative de activitate: ritmul cardiac, tensiunea arterială şi ritmul respirator cresc şi devin neregulate, iar undele cerebrale sunt asemănătoare celor care apar în starea de veghe. Din această cauză se mai numeşte şi somn paradoxal.

În timpul unui somn nocturn normal, înaintăm de la o etapă la alta, într-o perioadă de aproximativ 90 de minute. O persoană cu somn bun parcuge între patru şi şase cicluri de somn de 90 de minute. Indiferent de ora de culcare, somnul urmează consecvent aceste etape de somn. Dacă în partea timpurie a somnului, perioadele de somn profund sunt mai lungi, putând dura chiar şi o oră, pe măsură ce noaptea înaintează, acestea devin mai scurte, iar durata somnului cu vise creşte, putând dura o oră în ultimul ciclu de somn.

Visăm pentru a învăţa şi pentru a rezolva problemele emoţionale?

Alternanţa acestor faze ale somnului a suscitat multe întrebări legate de utilitatea acestora şi, mai ales, de intensitatea activităţii cerebrale în timpul somnului paradoxal, deşi somnul a fost considerat perioada în care corpul se află în repaus.

Principala funcţie a visului pare a fi aceea de a rezolva situaţiile emoţionale problematice în stare de veghe, indiferent de natura lor. Visul are rolul de a transforma o emoţie, o sursă de tensiune, într-un material (imaginea mentală) care poate fi utilizat de gândurile noastre. În timpul zilei, gândurile inconfortabile ar putea fi plasate temporar în stare latentă până la noaptea următoare când ar servi drept material pentru elaborarea visului care, recunoscându-le, le-ar introduce în lanţurile asociative, legându-le de reprezentările refulate anterior. Această stabilire a unui sens produce o relaxare a tensiunii care fusese provocată de emoţia dificilă. Odată realizată integrarea, evenimentul poate fi uitat de conştiinţă, pentru că el nu mai creează nici o problemă. Canalizând o parte din tensiunea fizică, visul se înscrie în cadrul proceselor naturale de vindecare a organismului. Nu este, însă, obligatoriu să înţelegem sensul unui vis pentru ca el să îşi îndeplinească rolul.

O altă funcţie importantă a somnului paradoxal este de a permite să procesăm şi să reţinem în memorie informaţiile noi, în special informaţiile primite în ultima parte a fiecărei zile, ca şi “modul în care facem” pentru activităţi precum scrisul la calculator sau condus. Unul dintre motivele pentru care nou-născuţii dorm cea mai mare parte a timpului este că trebuie să aloce mult timp somnului cu vise pentru a stoca informaţiile noi la care sunt expuşi în timpul primelor luni de viaţă. Somnul paradoxal pare a juca un rol important în stabilizarea cunoştinţelor, pe întregul parcurs al vieţii; creierul învaţă să concilieze regulile sociale învăţate în timpul zilei cu exigenţele biologice ale mecanismelor de supravieţuire.

Visul şi trauma

Trauma apare atunci când suntem confruntaţi cu evenimente care provoacă emoţii foarte intense şi o creştere insuportabilă a tensiunii psihice, conducând la tulburări şi efecte patogene în organizarea psihică. În astfel de situaţii, creierul  este nevoit să prelucreze informaţia respectivă, haotică şi masivă, iar în decursul nopţilor următoare, prin intermediul visului, va încerca să o integreze în memoria de lungă durată  pentru a putea să treacă mai departe. Cum problema este foarte mare, el nu reuşeşte să facă acest lucru şi angoasa va transforma visul în coşmar. Trezirea care întrerupe visul constituie dovada eşecului înregistrat în stăvilirea excitaţiei prea mari. Atât timp cât evenimentul se va prezenta creierului ca o problemă de rezolvat, activitatea onirică se va strădui să o soluţioneze reluând fără încetare elementele traumei. Repetarea coşmarurilor în urma unei traume dovedeşte efortul făcut de psihic pentru a metaboliza problema respectivă. Chiar dacă această repetare este neplăcută, coşmarul se situează totuşi în cadrul proceselor de vindecare a suferinţei provocate de traumă. Pericolul constă în faptul că, adesea, ajungem să nu mai adormim din cauza fricii de a nu fi treziţi de angoasă. Astfel, se pune în mişcare un cerc vicios: simptomelor deja existente li se adaugă insomnia care conduce, la rândul ei, la oboseală şi depresie.

Cum ne înţelegem propriile vise?

Visul participă la procesul de vindecare prin rolul său de legătură cu activitatea conştientă de rezolvare a problemei; el contribuie prin el însuşi la oferirea unei soluţii psihice pentru tensiunea fizică, indiferent că sensul său este decodat sau nu. Totuşi, visele nu sunt o traducere exactă a realităţii exterioare, ci un produs al imaginarului, constituit din imagini simbolice care nu trebuie luate ad litteram. Imaginile din vis deformează realitatea, condensând o mulţime de informaţii în care se amestecă gânduri, emoţii şi senzaţii izvorâte din starea de veghe cu elemente ce provin din memoria psihică, toate organizate după o logică emoţională care scapă în mare parte conştiinţei. Deoarece imaginile visului nu se creează pe baza aceloraşi reguli precum cele ale gândirii conştiente, analizarea lor necesită un antrenament realizabil doar cu ajutorul unei persoane specializate, aşa cum sunt psihoterapeuţii (psihanaliştii în special sau psihoterapeuţii din alte şcoli de psihoterapie). Visul este un fenomen subiectiv, personal, iar interpretarea lui este strâns legată de asocierile făcute de persoana care visează şi prea puţin de şabloane sau influenţe exterioare.

Toată lumea visează?

Nu toată lumea are capacitatea de a visa. Este nevoie de o oarecare siguranţă interioară şi o uşurinţă în ceea ce priveşte producţiile imaginarului. Pentru ca un vis să se manifeste, este important să investim somnul cu caracteristicile unui loc securizant care să ne permită să ne detaşăm de preocupările cotidiene, să ne abandonăm somnului şi să ne bucurăm că ne regăsim viaţa interioară bogată în imagini şi în surprize. Cei care văd în somn un loc în care se simt vulnerabili au dificultăţi în a se cufunda în el cu deplină încredere. Atunci când reuşesc să adoarmă, ei au vise angoasante care îi trezesc frecvent. Alte persoane, însă, se aruncă în somn pentru a evada dintr-o realitate dificilă şi se cufundă, de obicei, într-un somn fără vise, ca şi cum ar fugi atât de fantasmele lor nocturne, cât şi de emoţiile lor diurne.