Cum facem fata emotiilor negative?

Emotiile negative sunt inevitabile, fac parte din viata. Cum starea de sanatate este mai buna intr-o stare de confort sufletesc, apare intrebarea fireasca cum sa procedam in privinta lor atunci cand ele se acutizeaza. Sustinatorii gandirii pozitive propun sa le inlaturam prin autosugestie. Dar ce putere avem noi asupra emotiilor noastre? Este posibil sa le controlam? Si daca da, cum? Este suficient sa ne autoconvingem ca simtim intotdeauna emotii pozitive pentru a le inlatura pe celelalte?

Potrivit gandirii pozitive, convingerile noastre profunde ne modeleaza si ne orienteaza destinul. Raspunzatoare pentru tot ceea ce ni se intampla sunt convingerile pe care le intretinem in ceea ce ne priveste. O persoana mai trista de felul ei va avea tendinta sa vada partea negativa a lucurilor, sa considere ca viata este monotona si inutila, iar prin diversele situatii pe care le va trai va avea toate sansele sa se convinga, o data in plus, ca are dreptate. Dimpotriva, o persoana mai optimista va vedea in toate situatiile care apar ocazii care ii dovedesc ca viata este frumoasa si are sanse mari ca ceea ce i se intampla sa-i intareasca convingerile. Aceste observatii cotidiene au dat nastere unui curent de gandire potrivit caruia destinul poate fi creat in mod voluntar, in functie de atitudinea pe care o avem fata de viata.  Conform adeptilor gandirii pozitive, daca ne inducem ganduri pozitive, atragem in mod sigur spre noi fericirea si succesul. Dimpotriva, intretinerea gandurilor negative risca sa provoace depresie, anxietate, nefericire si esec. Orice gand de agresivitate, tristete, teama, indoiala sau orcare alta emotie suparatoare este considerat un dusman care trebuie combatut. Cand survine o astfel de emotie, persoana este indemnata sa isi schimbe gandurile pentru a-si modifica starea interioara. Ideea este laudabila la prima vedere, dar oare chiar este asa?

Experimentele clinice psihanalitice arata ca reprezentarile inconstiente pe care le avem despre noi insine sunt cele care ne incita, in mod inconstient, mai mult decat sentimentele noastre constiente, sa cautam situatiile si persoanele care ni le confirma. Puterea pe care o avem asupra acestor forte inconstiente este foarte slaba, cel putin atata vreme cat ele se mentin. De asemenea, neurostiintele confirma faptul ca la originea actiunilor noastre si a modalitatilor noastre de a reactiona predomina factorii inconstienti. Si atunci, cum putem spera ca am putea exercita in mod voluntar o influenta asupra emotiilor noastre negative care se manifesta fara voia noastra si care pornesc deseori de la factori inconstienti, nesesizati de constiinta?

Unii autori considera ca  o emotie negativa poate sa fie inlocuita cu o alta pozitiva, cu conditia ca aceasta din urma sa fie mai puternica. De exemplu, tristetea noastra dispare ca prin farmec in urma unei invitatii care ne face placere. In acest caz, emotia neplacuta a cedat spontan locul unui sentiment mai agreabil. Dar cum putem alunga in mod voluntar o emotie nedorita? Pentru ca o emotie este declansata in mod reflex de un stimul exterior, creierul nostru nu are puterea sa impiedice producerea ei. Sentimentul, dimpotriva, se formeaza pornind de la hartile starii corpului afectat de emotie, harti care sunt o constructie a creierului. Prin urmare, acesta are, astfel, posbilitatea sa exercite un oarecare control voluntar asupra sentimentului. Acest lucru se poate intampla prin autosugestie sau printr-un efort mental.

Prin autosugestie (activitate voluntara si rationala a emisferei stangi) poate sa fie alterata transmiterea semnalelor emotionale care provin de la emisfera dreapta, dar exista riscul ca acest control sa afecteze doar constiinta emotiei, fara sa se produca cu adevarat o modificare a starii fiziologice. Pentru ca nu o mai simtim, ne putem convinge cu usurinta ca emotia nu mai exista, desi ea poate continua sa lucreze in profunzimile corpului nostru, in mod inconstient. O persoana cuprinsa de furie se poate sugestiona ca simte o mare afectiune fata de cineva, care in realitate o agaseaza. Furia inconstienta se manifesta involuntar prin gesturi agresive sau cuvinte jignitoare.

O alta modalitate de a ne impaca cu sentimentele neplacute provocate de viata de zi cu zi este efortul de elaborare mentala, prin care putem schimba starea fiziologica interioara si provoca aparitia unei emotii capabile sa ia locul celei dintai. O forma a travaliului mental este reprezentata de reflectie, care consta in detasarea in raport cu emotia si in incercarea de a analiza situatia mai obiectiv, luand in considerare toate elementele care o compun.  Introspectia impinge mai departe efortul mental, prin adoptarea unei atitudini de observator al propriilor ganduri vizavi de sentimentele sale. Spre deosebire de reflectie, in care gandirea analizeaza datele exterioare ale unei probleme, tinand in acelasi timp cont de sentiment, atentia constiintei se indreapta aici asupra proceselor interne care contribuie la actiunile sau la reactiile noastre: ne privim actionand, observam modul nostru de a gandi si de a simti si incercam sa asociem aceste doua aspecte pentru a identifica mai bine motivatiile care le sustin. Gandirea imaginarului sau “gandirea care ingrijeste” este un proces natural si spontan care functioneaza la nivel optim atunci cand nu incercam sa ne controlam gandurile. Mintea hoinareste si se lasa canalizata pornind de la emotia initiala; imaginile si gandurile se cheama unele pe altele in mod spontan si imprevizibil, inspirandu-se din amintiri. Aceasta hoinareala poate fie sa urmareasca mereu aceeasi emotie, fie sa abata gandurile spre o alta cale purtatoare a unui alt sentiment care sa fi aparut datorita unei amintiri sau unui gand. Este instrumentul de care dispune emisfera dreapta pentru a-si exercita functia creatoare. Aici, gandurile si imaginile se asociaza unele cu altele prin analogie si metafora, fara sa tina seama nici de logica, nici de timp. Gandirea imaginarului este permanent in actiune, chiar daca de cele mai multe ori nu-i dam atentie. Aptitudinile pentru travaliul psihic, numit si elaborare mentala difera de la persoana la persoana si depind de capacitatea de a suporta sentimentele si de a trai in ilogismul imaginarului.

Gandirea pozitiva are toate sansele sa favorizeze sanatatea in masura in care ea decurge dintr-un proces de metabolizare a emotiilor negative si nu dintr-o evacuare a lor. Si desi am prefera sa simtim doar bucurie, recunostinta, simpatie si afectiune, este important sa consideram si emotiile neplacute ca pe niste prieteni care ne provoaca la un efort mental din care noi ne regasim imbogatiti: ne cunoastem mai bine si dobandim o stare de serenitate.