Sa fim parinti buni

Ce inseamna sa fim parinti buni?
Inseamna sa stim sa ne ascultam copiii, sa le intelegem nevoile cele mai profunde, sa le daruim iubire si sa le aratam iubirea pe care o simtim fata de ei, sa petrecem suficient timp cu ei, sa le dezvoltam increderea in sine, responsabilitatea si autonomia.
Cresterea copiilor este o mare responsabilitate, un echilibru intre dragoste si fermitate, intre acceptare si interdictii.

Rolul mamei si rolul tatalui
Mama este cea care da viata, ea ofera afectiune, blandete, intelegere si sustinere emotionala. Asa cum spune Eric Fromm, “mama este caminul din care provenim”. O mama suficient de buna este cea care il ajuta pe coplil sa se simta iubit si protejat si sa aiba, ca adult, puterea de a se desprinde de ea, de a deveni independent. Tatal este cel care il invata pe copil, care ii arata drumul in lume. Si el aduce iubire in relatie cu copilul, insa si autoritate, fermitate, responsabilizare. El are rolul de a calauzi si de a-l invata pe copil sa se descurce cu problemele pe care le va avea de intampinat in viata.
Este important ca parintii sa fie de acord unul cu celalalt, sa aiba o atitudine comuna vizavi de cerintele si valorile transmise. Intr-o familie, rolul mamei se impleteste strans cu rolul tatalui, fiecare dintre ei aducand ceva esential si indispensabil pentru dezvoltarea si evolutia copilului. Fiecare dintre noi ajungem sa avem la maturitate o constiinta materna si o constiinta paterna, intr-o sinteza care constituie fundamentul sanatatii mentale si al atingerii maturitatii.

Nu suntem doar parinti
Este o adevarata provocare sa avem grija si respect pentru propriile noastre nevoi, pentru viata noastra. Suntem parinti, dar, in acelasi timp, suntem si fii sau fiice, frati sau surori, prieteni, angajati, oameni cu pasiuni diverse. Cu cat viata noastra se desfasoara pe mai multe paliere, cu atat ne vom simti mai impliniti sufleteste, dar si mai disponibili fata de nevoile celor apropiati noua, implicit fata de copiii nostri.