Carte de psihologie : "Cum sa ne educam copiii"

Titlul original: Eduquer ses enfants. L'urgence aujourd'hui
Autor: Aldo Naouri
Publicată de: ODILE JACOB, Paris, 2008
Limba originală: franceză
Traducere de: Cristian Nicolae
Editura Trei Colecţia: Psihologie practică
Preţ: 35.00RON



A face întotdeauna pe plac copiilor
nu înseamnă educaţie, ci doar seducţie.

Orice părinte ştie cât de dificil este să îmbini iubirea şi respectul pentru copil cu autoritatea. Exagerarea într-un sens sau altul produce perturbări în comportamentul copilului. Aldo Naouri, pediatru şi psihoterapeut, demonstrează că în lumea contemporană balanţa a înclinat prea mult în favoarea iubirii şi toleranţei faţă de copil, pierzându-se din vedere importanţa autorităţii. De aceea, prima urgenţă în educaţie este tocmai reabilitarea autorităţii, ceea ce presupune recurgerea la interdicţii şi frustrări.

Aldo Naouri, pediatru şi psihoterapeut, tată a trei copii, este autorul a numeroase cărţi de succes, printre care "Les filles et leur mères", "Les pères et les mères".

Cuprins:

Cuvânt-înainte

PARTEA ÎNTÂI

1. CARE ESTE PROBLEMA?
Când este așa de simplu!
Democraţia obligă!
Atunci?
Întoarcere la cazurile analizate
Dragostea poate vindeca ura?

2. CE ESTE UN COPIL?
Locul în familie
O fiinţă nouă cu un formidabil potenţial
Un potenţial multă vreme nebănuit
Un potenţial în sfârșit recunoscut
O fiinţă extraordinar de dotată pentru afectivitate....
Legătura strânsă dintre fiziologic și afect
Un metafizician dublat de un admirabil strateg
O strategie adaptabilă

3. CE ESTE UN PĂRINTE?
În căutarea unei definiţii
O bătaie de cap. Dar de ce?
Întâlniri
Războiul dintre sexe
Războiul dintre sexe are un obiectiv?
Definiţie sau definiţii
Cum să girăm războiul dintre sexe?

4. CINE PUNE PIEDICI EDUCAŢIEI?
Elogiul frustrării
Rezistenţa de neînvins a mamelor
Cercul vicios al fricii
Exercitarea autorităţii și cerinţa de iubire

PARTEA A DOUA

Precizări utile

1. EDUCAŢIA ÎNCEPE ÎN LEAGĂN
Niciodată nu e prea târziu pentru a începe
Întoarcerea acasă
Locul copilului
Ritmul meselor
Interferenţe
Frica
Ritualurile
Spasmele de plâns
Atotputernicia infantilă

2. CUM SĂ-L ÎNVĂŢĂM DESPRE CELĂLALT
Cum să-l respectăm
Lipsa poftei de mâncare
Refuzul și preferinţele alimentare
Tulburări de somn
Îngrijirea organelor genitale
Biberonul, alimenţia la sân, suzeta, jucăria preferată .239
Împărţirea sarcinilor între părinţi
Comportamentul în faţa bolii
Locul său în spaţiu
Cum să vorbești copilului
Mama, tata: obiectivizare și subiectivizare
Politeţea
Explicaţii și justificări
Capriciile
Faza de opoziţie, interdicţiile și „nu"-ul
Sancţiunile
Pedepsele fizice
Încurajările. Felicitările
Refuzul băii
Refuzul de a se culca
Locul său în timp
Timpul
Încadrarea în timp
Ameninţările
Absenţa părinţilor
Creșa, bona, babysitterele
În călătorie
Viaţa de zi cu zi
Masa în familie
Îmbrăcămintea
Cadourile
Televiziunea
Prietenii
Apropiaţii
Animalele de companie
Aniversările
Pudoarea
Baia între copii
Sexul
Atingerea organelor sexuale
Masturbarea
Educaţia sexuală
Certurile între părinţi
Grădiniţa
Raportul cu profesorii
Mici probleme
Cuvintele urâte
Violenţa
Minciuna
Transgresiunea
Gelozia
Copilul care lovește, copilul care mușcă
Conflictele în jurul jucăriilor
Disputele între fraţi și surori
Extremele
Moartea unui apropiat al părinţilor
Moartea unui apropiat al copilului

3. SINELE
În jurul lui baby-blues
Atotputernicia mamei
Reluarea raporturilor sexuale
Patul părinţilor
Nuditatea
Să spunem sau să nu spunem
Certurile între părinţi
Despărţirea părinţilor
În legătură cu familiile recompuse
Părinţii care adoptă și copiii lor adoptaţi
Bunicii

În loc de concluzie

www.edituratrei.ro

Carte de psihologie : "Clientul care m-a schimbat"

Titlul original: The Client Who Changed Me. Stories of Therapist Personal Transformation

Traducere de: Nicolae Baltă
Anul apariţiei: 2010
Autor: Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Editura Trei
Colecţia: Psihologie-Psihoterapie

Relatări despre transformările personale
ale terapeuţilor
(De autorii bestsellerului Mumia de la masa din sufragerie)
23 de mărturisiri ale unor psihoterapeuţi celebri

Psihoterapeuţii aflaţi în formare sunt avertizaţi de pericolele pe care le poate aduce o implicare prea mare în relaţia cu clienţii lor. Dar oricât de dezorientaţi ar fi, clienţii sunt un catalizator al transformării terapeutului. Când încercăm să ne ajutăm pacienţii să se descurce cu conflictele lor personale, ajungem deseori să ne ajutăm pe noi înşine în privinţa unor probleme similare. Când vindecăm suferinţa altora, ne-o vindecăm şi pe a noastră. Vorbim în şedinţele de terapie şi ne dăm seama deodată că, de fapt, ne vorbim în acelaşi timp şi nouă înşine. Cu fiecare comunicare, suntem siliţi să examinăm teme pe care poate că le-am ignorat, să punem sub semnul întrebării cele mai importante convingeri pe care le avem şi să ne explorăm zonele cele mai vulnerabile. Într-un fel, când desfăşurăm acest tip de activitate nu mai avem unde să ne ascundem.
În Clientul care m-a schimbat, autorii ne oferă prilejul de a-i asculta pe cei mai renumiţi terapeuţi care au pus bazele psihoterapiei, vorbind despre clienţii care i-au schimbat cel mai mult, care le-au declanşat o transformare personală intensă. Scrisă într-un limbaj accesibil, cartea se adresează studenţilor, psihoterapeuţilor în formare, clinicienilor cu experienţă şi tuturor celor interesaţi de aspectele esenţiale ale relaţiei terapeutice.

Jeffrey A. Kottler este profesor de consiliere psihologică la California State University şi a scris peste 65 de cărţi despre psihologie şi educaţie. În limba română a apărut la Editura Trei Mumia de la masa din sufragerie. Cele mai neobişnuite 32 de cazuri de psihoterapie.

Jon Carlson este profesor de psihologie şi consiliere psihologică la Governors State University şi psiholog la Wellness Clinic, Lake Geneva, Wisconsin.

Cuprins:

1. De la argilă la foc: O povestire mitologică
2. Jeffrey A. Kottler: Despre seara trecută
3. Jon Carlson: Autochirurgie pentru îndepărtarea emiţătorului
4. Violet Oaklander: Pisicuţa care răgea
5. Frank Pittman: O aventură amoroasă cu un extraterestru
6. Robert Neimeyer: Utilizarea metaforelor pentru dezgheţarea unei femei glaciale
7. Alan Marlatt: Un nume nou
8. Albert Ellis: Învăţând de la o clientă dificilă
9. Bradford Keeney: O familie de piraţi
10. John Gray: Lucrurile mici contează enorm
11. Steven Lankton: Clienţii mă armonizează
12. David E. Scharff: Pacienta care m-a învăţat să fiu terapeut
13. Pat Love: Inima frântă
14. Laura Brown: O trezire spirituală
15. Ken Hardy: Domnul doctor negru
16. Michael Yapko: Prins într-o controversă
17. John Murphy: Limbajul datului din umeri
18. John Krumboltz: Povestea Soarelui şi a Vântului
19. Paul Pedersen: O lecţie de umilinţă
20. Lenore Walker: A-ţi face dreptate cu un baros
21. Barry Duncan: Când curajul e de ajuns
22. Leigh McCullough: Doamna învăluită în ceaţă
23. Patricia Arredondo: Clienta care i-a inspirat terapeuta
24. Howard Kirschenbaum: Un val de sentimente
25. În ce fel clienţii îşi schimbă terapeuţii: cu Mary Halunka
Bibliografie
www.edituratrei.ro

Workshop Jeffrey Kottler

Celebrul psihoterapeut Jeffrey Kottler, co-autorul cartii "Mumia de la masa din sufragerie" vine la Bucuresti in zilele de 10-11 iunie, pentru a sustine workshop-ul In culisele psihoterapiei si pentru lansarea cartii Clientul care m-a schimbat - mai multe informatii aici

Sfaturile sunt date ca sa nu fie urmate

Se spune ca un om foarte intelept, care fusese sfetnicul multor domni, se retrasese undeva, intr-un loc izolat si aici cu greu ii primea pe cei veniti cu gand de a asculta un indemn sau un sfat. Se pare ca inteleptul era tare zgarcit in a-si oferi marea sa cunoastere si nici nu dorea sa-si apropie ucenici pe care sa-i invete din stiinta sa, deprinsa din multele carti citite. Unul mai indraznet insa, un tanar insetat de intelepciune, care avea si darul elocintei, si-a pus in gand sa afle „secretul” maestrului si sa devina discipolul sau. Pentru aceasta, el s-a inarmat cu multa rabdare si s-a asezat la poarta inteleptului petrecand acolo ceva timp. Dupa o vreme, inteleptul l-a chemat inauntru.
„-Ce doresti de la mine?” l-a intrebat el. „-As vrea sa-ti aflu intelepciunea si sa-ti urmez indemnurile!” raspunse tanarul. „-De cat timp stai in poarta mea?” „-Se fac trei luni maine!” „-Si ce ai vazut in aceste luni?” intreba inteleptul. „-Am vazut oameni intrand si iesind. Cei mai multi dintre ei erau tristi la intrare si deosebit de intrigati la plecare.” „-Stii tu de ce?” „-Mi-au spus ca la intrebarile lor tu nu le-ai zis decat ”ce vedeti aici, aia sa faceti” apoi te apucai sa trebaluiesti, sau sa mananci, sau sa citesti, sau sa te rogi, sau te culcai, sau altceva lipsit de importanta faceai. Nimic altceva, nici o vorba, nici un sfat nu primeau.” „-Si ce spuneau ei despre asta?” „-Ziceau ei, fara suparare, ca nu au ce sa invete de la tine, si ca faima ta de om intelept nu e de inteles! Unii spuneau ca poate ai imbatranit si nu mai esti in apele tale, altii spuneau ca purtarea ta pare a fi o ghicitoare incurcata, pe care nu o pot deslusi! „-Si tu doresti in continuare sa-mi inveti intelepciunea? Chiar daca in ochii multora e nebunie?” „-Eu cred ca nu ai vrut sa le vorbesti, caci nu i-ai socotit vrednici de asta!” Inteleptul ramase pe ganduri, apoi spuse: „-Eu am consiliat multi domni. La inceput nu am avut prea mare trecere, caci le spuneam ce stiam de prin carti ca este bine sau rau, moral sau imoral. Mi-am dat seama cu timpul ca ei nu asteptau de la mine sa ii indrept, sau sa le spun ce e scris prin acele carti. Ei vroiau ca eu sa le aprob hotararile deja luate in inima lor, fie ele bune sau rele, sau, daca aceste hotarari ii bagasera in vreun bucluc sa le ofer o posibilitate de scapare onorabila. Spunandu-le ceea ce vroiau ei sa auda, am ajuns sa fiu apreciat de toti. Desi aveam o situatie foarte buna si ma onorau cu totii, in inima mea ma simteam ca un bufon. Ei nu aveau nevoie de un sfatuitor care sa le indrepte pornirile, dupa cele scrise in vechile si inteleptele carti. Lor le trebuia cineva care sa le cante in struna. Dupa o vreme, m-am hotarat si am plecat pe ascuns, ajungand aici. Dar nici aici nu sunt lasat in pace de oameni care bat drumul degeaba, cautand sfaturi pe care nu le vor urma vreodata. Unii nu le vor urma pentru ca in inima lor se considera atoatecunoscatori. Ei vin aici mai mult din curiozitate. Acestia sunt cei care ma considera nebun, cand imi vad traiul saracacios. Altii nu le vor urma pentru ca nu stiu ca acele lucruri pe care le cauta sunt asa de simple, la indemana lor! Ei vin la mine ca la un mare maestru si sunt dezamagiti de simplitatea pe care o gasesc. Acestia sunt aceia care spun ca nu au inteles nimic din ceea ce au vazut, ca totul li s-a parut o ghicitoare fara sens! Acum mai doresti sa-mi afli intelepciunea si sa mi-o urmezi?” intreba fostul sfetnic. „-Eu intelepciunea ti-am aflat-o din ce mi-ai spus, si cred ca este mare. Am priceput ca doar prin modestie si exemplu propriu iti pot deprinde intelepciunea! Cu adevarat, sfaturile sunt date ca sa nu fie urmate!"

Carte de psihologie : "Asculta-ma ca sa te ascult"

Titlul original: The Lost Art of Listening, 2e.
Autor: Michael P. Nichols
Traducere de: Ioana Bădulescu
Anul apariţiei: 2010
Editura Trei
Colecţia: Psihologie practică
Preţ: 39.00RON

O persoană vorbeşte, cealaltă ascultă. Este atât de simplu, încât ni se pare de la sine înţeles. Din păcate, majoritatea ne considerăm nişte ascultători mai buni decât suntem. De ce atunci când vorbim cu membrii familiei, cu partenerii, colegii sau prietenii nu reuşim să stabilim o legătură? În ce fel se opun reacţiile emoţionale comunicării autentice? Această carte bine gândită, amuzantă şi empatică a ajutat deja peste 100 000 de cititori să depăşească anumite conflicte şi să îşi transforme relaţiile personale şi profesionale. Experimentatul terapeut Mike Nichols oferă exemple vii, tehnici uşor de învăţat şi exerciţii practice ce ne pot ajuta să devenim ascultători mai buni – şi să ne facem auziţi şi înţeleşi chiar şi în situaţiile dificile.

Michael P. Nichols, profesor de psihologie la Colegiul William and Mary, este un terapeut cunoscut şi un orator de succes.

Cuprins:

Introducere

Prima parte
Dorinţa de a fi înţeles
1 „Ai auzit ce ţi-am spus?": De ce a asculta este atât de important
2 „Mulţumesc că mă asculţi". Cum ascultatul ne modelează şi ne uneşte cu ceilalţi
3 „De ce nu ascultă oamenii?" Cum se întrerupe comunicarea

Partea a doua
Motivele reale pentru care oamenii nu ascultă
4 „Mie când îmi vine rândul?" Esenţa ascultării: Strădania de a ne amâna propriile nevoi
5 „Auzi doar ceea ce vrei să auzi" Cum presupunerile ascunse prejudiciază ascultatul
6 „De ce exagerezi întotdeauna?!" Cum emoţiile ne fac defensivi

Partea a treia
A ajunge unul la celălalt
7 „Vorbeşte liniştit — te ascult": Cum să renunţi la propriile nevoi şi să asculţi
8 „Nu am ştiut niciodată că te simţi aşa" Empatia începe cu sinceritatea
9 „Văd că acest lucru te deranjează cu adevărat" Cum să dezactivezi reactivitatea emoţională

Partea a patra
Ascultarea în context
10 „Nu mai vorbim deloc" Ascultarea între parteneri intimi
11 „Nimeni din casă nu mă ascultă şi pe mine!" Cum să asculţi şi să te faci auzit în familie
12 De la „Trebuie?" la „Dar nu e corect!" Ascultatul copiilor şi al adolescenţilor
13 „Știam că o să înţelegi" Capacitatea de a-ţi asculta prietenii şi colegii
www.edituratrei.ro

Carte de psihologie : "Starile sufletesti. Invatarea seninatatii"

Titlul original: Les états d’âme. Un apprentissage de la sérénité
Autor: Christophe André
Preţ:49.00RON
Colecţia: Psihologie practică
Editura Trei

Bună dispoziţie, pace interioară, încredere, seninătate, dar şi gânduri negre, nelinişte, nostalgie, enervare, disperare… Amestec subtil de emoţii şi gânduri, stările noastre sufleteşti sunt inima legăturii noastre cu lumea. Mereu prezente, mereu influente, ele însoţesc fiecare moment al vieţii noastre. Christophe André ne învaţă să coborâm în noi, să intrăm în contact cu stările noastre sufleteşti şi să le controlăm, ceea ce poate schimba totul în viaţa noastră.

Christophe André este psihiatru şi psihoterapeut, autor al unor cărţi de mare succes internaţional. Dintre acestea, Editura Trei a publicat: Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile, Cum să te iubeşti pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi, Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele (împreună cu François Lelord), Cum să ne eliberăm de frica de ceilalţi (împreună cu Patrick Légeron).

Cuprins:
PARTEA ÎNTÂI: Existenţe
1. Stări sufletești: pentru a înţelege
2. Dureri și plăceri ale stărilor sufletești
3. Ruminaţii și derapaje
4. Introspecţii

PARTEA A DOUA: Suferinţe
5. Stări sufletești dureroase
6. Neliniști
7. Resentimente
8. Tristeţi
9. Disperări

PARTEA A TREIA: Echilibre
10. Fragilităţi
11. Calmul și energia
12. Reglarea stărilor sufletești
13. Vindecarea maladiei materialiste

PARTEA A PATRA: Treziri
14. Viaţa în deplină conștiinţă
15. Compătimire, autocompătimire și forţa blândeţii
16. Fericiri
17. Înţelepciuni

CONCLUZIE: Pe mâine, viaţă

www.edituratrei.ro

Cum ramanem dependenti?

Deseori, ceilalti nu ne mai impiedica demult sa actionam in conformitate cu nevoile noastre. Insa, ne impiedicam singuri de obstacole nevazute, ne cream modalitati de inhibare a actiunii, fiind, in acelasi timp, convinsi ca aceasta vine din exterior. Putem vorbi, in acest caz, de un circuit inchis de auto-intretinere.

Rezistentele reprezinta obstacole in calea satisfacerii unei nevoi, impiedicarea comportamentului natural. Se dezvolta prin contactul cu persoane semnificative in dezvoltarea si educatia copiilor (parinti, profesori). Sunt repetate si actualizate in procesul terapeutic, devenind, astfel, mai accesibile si putand fi reproduse „aici si acum”, favorizand, astfel, procesul schimbarii.

Introiectia apare atunci cand persoana incorporeaza pasiv ceea ce ii furnizeaza mediul – obligatii si interdictii provenite din educatia sa, sub forma: „ceilalti spun ca...”, „ce ar spune lumea daca ar afla ca....?”. In acest fel, aruncam in propria interioritate psihica opiniile venite de la parinti, educatori, alte persoane semnificative din istoria noastra timpurie. Mai multi factori, descrisi anterior, contribuie la formarea introiectiilor: forta ne poate face sa concluzionam ca este mai bine sa cedam decat sa pierdem afectiunea celor dragi; autoritatea continua acest proces; critica, morala, culpabilizarea intervin atunci cand autoritatea nu mai este suficienta si ne contamineaza insidios, pana cand nu mai stim unde incep propriile alegeri si unde se termina conformarea la cerintele altora, aleasa pentru a ramane in siguranta. Santajul, suferinta, supraprotectia si gelozia completeaza mijloacele care contribuie la formarea introiectiilor, in masura in care nu suntem constienti de faptul ca ne supunem vointe altora. Atunci cand apare introiectia, supunerea se produce fara ca noi sa ne dam seama, insa cu complicitatea noastra oarba.

Proiectia apare atunci cand nu putem sa acceptam propriile sentimente (de neacceptat la nivel constient) si le atribuim altora: „Ma uraste si imi vrea raul”. In terapie, invatam sa acceptam si sa ne asumam sentimentele proiectate: „Nu suport sa fiu in preajma ei...”. Daca prin introiectie ne abandonam propria identitate, proiectia ne permite sa „imprumutam” altora trasaturi indezirabile ale propriei personalitati.

Intoarcerea asupra propriei persoane reprezinta realizarea asupra noastra insine a unor actiuni dorite catre alte persoane: ne privam de lucruri esentiale, ne rasfatam in loc sa cautam tandretea unui partener, ne facem rau singuri (autoagresivitate, suicid).

Simbioza inseamna reducerea diferentei dintre sine si celalalt. Necesara in copilarie (de ex. simbioza mama – nou-nascut), devine patologica atunci cand se prelungeste mai mult decat este necesar (de ex: doi soti mereu impreuna, care nu fac nimic unul fara celalalt, intotdeauna de aceeasi parere....). In terapie, invatam sa vedem si sa acceptam diferentele dintre noi si ceilalti, fara sa ne simtim vinovati pentru asta.