Anul 2009 a fost un an dificil pentru majoritatea dintre noi. A insemnat, poate, renuntarea la un anumit stil de viata, pierderea unui statut sau a unei pozitii profesionale si, implicit, sociale, schimbarea asteptarilor legate de viitorul apropiat. Dar cel mai important, mi se pare ca in anul care a trecut ne-am confruntat cu cele mai rele temeri ale noastre (frica de schimbare, de a pierde sau de a renunta la lucrurile importante) si cu inerenta unei decizii (Ce este de facut?).
Etapele din viata marcate de dificultati scot la suprafata atat ceea ce este mai bun, cat si ceea ce este mai rau in noi. Si trebuie sa decidem ce facem in continuare, avand trei variante:
1. ne victimizam
2.asteptam, pasivi, sa se intample ceva
3.actionam, cautam solutii.
“Nu sunt responsabil de tot ce mi se intampla, dar sunt responsabil de ce fac cu ceea ce mi se intampla” este motto-ul meu (apartinand lui Jacques Salomé). Putem alege sa asteptam fara sa facem nimic sau sa ne punem in miscare si sa cautam solutii la problemele noastre.
Victimizarea si pasivitatea sunt cele mai nefericite si paguboase alternative, pentru ca nu duc nicaieri. Si problemele lasate nerezolvate, de cele mai multe ori, nu se rezolva de la sine, ci duc la complicatiisi mai mari. In schimb, atunci cand actionam, invingem temerile, lasam sa iasa la suprafata multe alte calitati (care, altfel, erau blocate de frica) si trecem cu succes de unele dintre limitele noastre. Sa nu uitam ca invingatorii sunt persoane care au intampinat multe dificultati la viata lor, nu s-au lasat coplesiti si au mers mai departe.
Este important sa evaluam permanent ceea ce ni se intampla si sa invatam din asta. Personal, cred ca avem mai mult de invatat din dificultati si esecuri, decat din succes si reusita.
Pornind de tot ceea ce s-a intamplat in 2009, bun sau mai putin bun, 2010 poate fi anul in care:
- iubesc din plin, eliberat de convingeri si credinte irationale;
- traiesc cu intensitate maxima fiecare clipa;
- ma bucur de prezenta celor dragi;
- experimentez lucruri care altadata mi se pareau imposibile sau de netrecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu