Carte de psihologie : "Agresivitatea umana"

Titlul original: Krieg und Frieden aus der Sicht der Verhaltenforschung
Autor: Irenäus Eibl-Eibesfeldt
Traducere: Vasile Dem. Zamfirescu
Nr. de pagini: 392
Anul apariţiei: 1995, 2009
Colecţia: Psihologie-Psihoterapie
Preţ: 39.00 RON

Omul este lup pentru om
Dacă sexualitatea a fost principala problemă care a preocupat începutul secolului XX, agresivitatea distructivă preocupă începutul secolului XXI, în special prin urmările sale, care ameninţă însăşi existenţa umanităţii. Etologia şi etologia umană, ca discipline ştiinţifice, studiază dimensiunea bio-psihică a agresivităţii umane şi încearcă să explice dintr-o perspectivă nouă în special aspectele distructive ale agresivităţii. Cartea de faţă, scrisă de unul dintre cei mai importanţi discipoli ai lui Konrad Lorenz, se bazează pe cercetări directe asupra omului. Din această perspectivă, războiul, de exemplu, apare ca un mijloc de a rezolva probleme reale ale umanităţii, la care se va putea renunţa doar când se vor găsi mijloace non-distructive de a rezolva aceleaşi probleme.

«Trăim într-o lume care năzuieşte către pace, dar care totuşi este permanent angajată în războaie... Ce ne împiedică să trăim în pace? Agresiunea nu vine de nicăieri. Ea s-a dezvoltat în regnul animal în serviciul diferitelor funcţii de importanţă vitală pentru supravieţuire... Trebuie într-adevăr să admitem că avem o anumită «slăbiciune» pentru agresiune, însă ca fiinţe culturale de la natură suntem în mod esenţial capabili să controlăm înclinaţiile noastre înnăscute şi să le reorientăm. În afară de asta, războiul ca formă de agresiune grupală plănuită strategic şi realizată cu ajutorul armelor este rezultatul unei îndelungate dezvoltări culturale...»

Irenäus Eibl-Eibesfeldt este întemeietorul etologiei umane, autor al unor lucrări fundamentale în domeniu, cum ar fi Tratat de etologie comparată (1967) şi Tratat de etologie umană (1986).

Cuprins:
Notă biografică
Cuvânt înainte la ediţia română
Este agresivitatea inevitabilă?

I. Despre metoda şi teoria etologică
Câteva concepte fundamentale ale etologiei
Legile funcţionale ale evoluţiei filogenetice și ale evoluţiei culturale

II. Agresivitatea intraspecifică
Definiţie
Manifestări ale comportamentului agresiv în lumea animală
Funcţiile comportamentului agresiv
Adaptările filogenetice ca determinante ale comportamentului agresiv

III. Teritorialitate şi agresivitate la maimuţele antropomorfe
Agresivitatea interspecifică
Agresivitatea predatorie
Agresivitatea îndreptată împotriva prădătorilor
Utilizarea armelor

IV. Agresivitatea la om
Agresivitatea în cadrul grupului
Controlul agresivităţii intragrupale
Disputa cântată între Koungak și Erdlavik
Cântecul pentru tobă al lui Igsiavik
Elemente preprogramate în comportamentul agresiv al omului
Rolul învăţării în dezvoltarea comportamentului agresiv

V. Agresivitatea intragrupală şi războiul
Evoluţia culturală spre război
Mitul societăţii fără agresivitate
Teritorialitate și agresivitate la vânători și culegători
Erori de înţelegere și prejudecăţi în știinţele omului
Formele, cauzele și funcţiile războiului

VI. Calea spre pace
Război și conștiinţă morală
Un ritual funerar în podișul din Noua Guinee
Controlul agresivităţii intragrupale
Modele ale armonizării și educarea pentru pace

Concluzii

www.edituratrei.ro

Alegeri si decizii

Construirea propriei vieti se face printr-o multime de decizii. Daca eu nu decid pentru mine, ceilalti sau evenimentele o vor face in locul meu.

Andrei face, la 14 ani, prima alegere: hotaraste să urmeze liceul economic, indemnat in acest sens de dorinta sa si de parerile parintilor, dirigintelui si prietenilor. La 18 ani, urmeaza a doua alegere: hotaraste sa invete meseria de bucatar, la care viseaza de mult si pe care a experimentat-o la un patron, in timpul vacantei. La 25 de ani, a treia alegere: se casatoreste cu Cristina, pe care o cunoaste de 3 ani. Au multe lucruri in comun. La 27 de ani, „vine” a patra alegere: ei hotarasc impreuna sa aiba copii – unul, doi sau chiar trei, dar nu mai mult. La 28 de ani se muta in casa visurilor sale … aproximativ, pentru ca trebuie sa tina cont si de ce ii place lui, sotiei, dar si de „portofel”. Este un apartament cu trei camere, cumparat cu ajutorul unui credit. Este, totuşi, multumit de casuta lor, chiar daca isi doreau, de fapt o casa spatiaosa, pe pamant. La 40 de ani, Andrei vrea să fie independent. Isi deschide un mic restaurant, pe care spera ca in cativa ani sa-l mareasca si sa lucreze pe cont propriu.

Aceste decizii importante sunt rezultatul mai multor mici optiuni partiale. Noi trebuie să alegem singuri. Aproape fiecare decizie ne aduce in fata noi alte alegeri. Cu cat luam mai multe decizii, cu atat ne simtim mai multumiti, cu atat trebuie sa ne asumam mai multe sarcini si responsabilitati, cu atat ne dezvoltam mai mult si avem mai multe sanse sa ne simtim impliniti si multumiti. Aceasta este calea celor care se autoactualizeaza, a celor responsabili, a celor activi, a celor care sunt „proprietarii” propriilor lor vieti.

Se poate intampla ca Andrei sa nu aiba intotdeauna posibilitatea sau forta de a alege. El poate urma exemplul tatalui sau, care prefera securitatea oferita de o slujba in administratia locala si sa se angajeze acolo. Sau se poate insura cu Mihaela, o fata serioasa, pe gustul parintilor sai, care ii cunosc bine familia. Sau poate sa inchirieze la 40 de ani un apartament, dupa ce pana atunci a locuit la parinti. Asta nu-l impiedica sa preia mai tarziu „carma” propriei vieti si să vireze iar la dreapta, spre autoactualizare, in functie de cantitatea de decizii pe care le va lua el insusi.

Andre Moreau, in cartea sa „Putere, autonomie, vindecare”, pune in evidenta trei categorii de persoane: cele care cauta; cele care gasesc (de exemplu, oamenii celebri); cele care nu mai cauta.

Andrei face parte dintre cei care cauta si, in felul acesta, traiesc. Dan, insa, face parte din categoria celor care au renuntat sa mai caute si isi pierde, in felul acesta, viata. La 14 ani, nestiind ce sa faca, merge la un liceu ales la intamplare. Dupa doi ani, renunta la scoala, care oricum nu-i placea. La 18 ani, dupa ce a stat acasa doi ani fara sa munceasca, la presiunile parintilor, se angajeaza ca vanzator la un complex comercial en-gros. Ramane aici timp de cinci ani, cand ramane fara slujba din cauza restructurarilor din firma. La 23 de ani, nu are nici slujba si nici o prietena stabila. Desi isi doreste o viata stabila, nu se poate hotari. Si, de fapt, se simte mai bine „traindu-si viata”, cum spune el si iesind in fiecare seara cu prietenii. Dar acestia, devin o data cu trecerea timpului, tot mai rari. Dezamagit, bea tot mai mult. La 30 de ani, este necasatorit si locuieste tot cu parintii, care sunt mereu ingrijorati atunci cand pleaca. Are o slujba, tot ca vanzator, care il nemultumeste teribil, dar din cauza studiilor nefinalizate, nici nu reuseste sa isi gaseasca altceva mai bun. La 40 de ani, viata lui este la fel ca in urma cu zece ani, monotona si goala.
In viata de zi cu zi, intalnim mereu personaje de acest fel, desi uneori ne ia ceva timp ca sa le recunoastem. Este important, insa, sa reflectam la deciziile luate in viata, pentru noi insine, pentru altii sau la deciziile pe care altii le-au luat pentru noi. Fiecare dintre noi isi repeta propriul scenariu, adesea fara sa isi dam seama. Percepem mai usor scenariul altora, dar mult mai greu pe al nostru. De fapt, prin intermediul acestor scenarii (invizibile), suferim si ii facem si pe altii sa sufere. Primul pas spre schimbare il constituie constientizarea propriului scenariu. Urmatorii pasi constau in gasirea de noi comportamente, care dezmembreaza vechiul scenariu si contribuie la structurarea unor comportamente si scenarii noi, mai eficiente si mai adapate contextelor si nevoilor personale.


Sursa: Andre Moreau – “Putere, autonomie, vindecare”