Anxietatea este o manifestare atat de frecventa, incat fiecare ii poate oferi propria sa explicatie.
In Evul Mediu, pe timpul noptii, un om de veghe batea strazile cetatii, strigand: “E liniste, oameni buni, dormiti in pace!” Pe atunci, oamenii se lasau treziti pentru a fi siguri ca totul este in ordine. Astazi, insa, insomnia este un prim semnal de alarma pentru anxiosul modern.
Anxietatea face parte din viata, ca si durerea. Ea permite anticiparea pericolelor, scoaterea persoanei dintr-o situatie periculoasa, ii asigura progresul, in masura in care previziunile sale alarmante ne motiveaza sa intervenim asupra viitorului. La nivel biologic elementar, anxietatea este un semnal care ne pune in alerta, cu mult inaintea durerii, in privinta unui posibil pericol. Ea anunta retragerea sau lupta pentru viata. Prin urmare, anxietatea trebuie respectata si nu trebuie sa luam in considerarea efectuarea unui tratament decat in cazul formelor excesive, care impiedica functionarea normala a persoanei, in familie, profesie sau societate.
Studiul relatiilor dintre angoasa si performanta arata ca “putina angoasa” creste nivelul performantei, dar ca prea multa va diminua performanta. In 1908, Yerkes si Dobson au pus in evidenta ca, in timpul procesului de invatare, activitatea emotionala se afla in relatie cu performanta si poate fi exprimata graphic sub forma literei “U” rasurnate. Cresterea activitatii emotionale (sau a stresului, altfel spus), va mari performanta, dar pana la un punct, deoarece excesul de activare emotional va micsora performanta.
Un mod eficient de delimitare a anxietatii normale de anxietatea patologica se poate realiza prin analizarea consecintelor lor asupra calitatii vietii persoanei in cauza si a anturajului. Durata tulburarilor (in general, mai mare de sase luni), consecintele nefaste in plan profesional si in relatie cu ceilalti, sentimentul de neputinta in controlarea simptomelor – toate acestea anunta depasirea pragului de normalitate.
Tulburarile anxioase pot fi explicate prin prezenta schemelor de pericol, a caror origine poate fi atat biologica, cat si psihosociala. Aceste scheme au un continut ce variaza in functie de natura diferitelor forme de anxietate – boala.
Tema centrala a depresivului este anticiparea unui esec, care nu poate decat sa reia un altul care a avut deja loc, in trecutul sau.
Tema centrala a persoanei anxioase este anticiparea unei catastrofe. Insa natura si timing-ul catastrofei variaza dupa formele pe care le cunoaste anxietate – boala.
1. In atacurile de panica (crize acute de angoasa), catastrofa este personala, psihica si imediata. Persoana traieste in prezentul catastrofei: va muri sau va innebuni.
2. In agorafobie, persoana se teme de spatiile exterioare, in care se simte pierduta intr-o lume straina si departe de orice ajutor.
3. Cei care au trac si fobii sociale au o viziune sumbra asupra viitorului. Catastrofa anuntata reprezinta anticiparea unei critici negative, de umilire si excludere sociala.
4. Fobia simpla ii induce persoanei un pericol care urmeaza, personal si psihic(sange, serpi, rani etc).
5. In anxietatea generalizata, persoana crede ca grija pentru viitor, grija resimtita in surdina, il va feri de boala, ii va proteja familia sau agoniseala. A-ti face griji, inseamna a controla ceea ce ne scapa intotdeaune – viitorul.
La aceste categorii de anxietate, mai trebuie adaugata si tulburarea de adaptare cu stare anxioasa, care dureaza mai putin de sase luni si este legata de o anumita faza din viata persoanei: schimbarea profesiei, divort, decesul unei persoane apropiate.
In concluzie, anxietatea reprezinta o dimensiune normala si pozitiva a vietii umane. Ea nu devine patologica decat in momentul in care depaseste un anumit prag, definit in principal pe baza unei modificari substantiale a calitatii vietii. Chiar daca limitele anxietatii sunt in continuare puse in discutie, cercetarile effectuate in ultimele decenii au evidentiat cateva forme de anxietate – boala. Cat despre aportul considerabil al psihoterapiei in tratamentul cazurilor de anxietate …intr-un alt articol.
Sursa: Jean Cottraux – “Terapiile cognitive”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu