Secretul implinirii

La un batran intelept au venit odată doi tineri, rugandu-l sa-i devina ucenici. El i-a primit in pridvorul micutei sale case, aflate in pustietatea muntelui si le-a oferit cate o cană de ceai. I-a privit o vreme, apoi l-a întrebat pe primul, care era imbracat mai saracacios:
- Spune-mi, unde si ce lucrezi tu si de ce ai vrea sa-mi fii ucenic?
- Sunt un simplu soldat în cazarma ce se afla in afara orasului si am auzit despre tine şi intelepciunea ta, de la unii din ortacii mei, carora le-ai adus alinare sufleteasca! As vrea să aflu de la tine intelepciunea reusitei în viata, cum sa-mi gasesc linistea si echilibrul.
- Ce faci tu acolo in cazarma?
- Ce face orice soldat, ascult ordinele. Cand mi se spune sa merg, merg, cand mi se spune sa stau, stau, cand mi se spune la dreapta, fac la dreapta, cand mi se spune la stanga, fac la stanga, cand aud goarna pentru masa merg la masa, cand aud goarna de stingere merg la culcare…
- Ce fel de om zici tu ca esti?
- Ascult totul si ma supun fara cracnire! raspunse soldatul.
- Inteleg! spuse inteleptul si se intoarse spre celalalt tanar, care era imbracat elegant si cu gust. Dar tu, unde si ce lucrezi? Si de ce ai vrea sa-mi fii ucenic?
- Eu lucrez in orasul cel mare de la poalele muntelui, sunt consilier la o firma care cumpara si vinde case si terenuri. De cand a aparut aceasta tulburare in intreaga lume, mi-am pierdut mare parte din bani si viata mea s-a naruit. Am auzit de la prietenii mei de tine, ca s-au linistit stand in apropierea ta si ca au descoperit secretul unei vieti pline de intelepciune! Asta as vrea şi eu sa aflu!
- Cum faci tu lucrarea ta?
- Caut oameni care vor să vanda, pe urma oameni care vor sa cumpere, vorbesc si cu unii si cu altii, negociez cu ei si in numele lor, cautand sa-i multumesc pe toti!
- Ce fel de om zici tu ca esti?
- Iau decizii si le duc la indeplinire si ma bazez doar pe mine si pe priceperea mea!
- Am inteles si am hotarat! Tu, soldatule, vei merge un an si vei lucra in oras, la firma care vinde si cumpara case si terenuri, iar tu, consilierule, vei fi un an soldat, la cazarma! Veniti pe urma si-mi veti urma ca ucenici!
Cei doi plecara, mirati de ceea ce fusesera pusi sa indeplineasca. Dupa un an se reintoarsera, in aceeasi zi, la batranul intelept. Acesta ii vazu de departe si se bucura mult de venirea lor. Vazu ca erau amandoi imbracati simplu, dar curat si cu mult gust. Le aduse ceaiul de plante si dupa un timp il întreba pe cel care fusese soldat in ultimul an:
- Ce invataturi ai deprins in noua meserie?
- Am invatat sa-i ascult si pe altii, si sa ma supun cand e nevoie! Mi-am dat seama ca nu sunt chiar asa de important cum am crezut, ca trebuie sa tin cont si de parerea altora si am inteles ca in unitate, in disciplina si in respect adevarat fata de ceilati sta puterea!
- Dar tu ce ai invatat in noua meserie? il intreba inteleptul pe celalalt.
- Eu am invatat ca nu trebuie sa astept ca altii sa-mi spuna tot timpul ce sa fac si cum sa fac si cand sa fac. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma bazez si pe mine si sa iau si singur hotarari, fara teama de a gresi si am inteles ca mai bine gresesc incercand sa fac ceva decat sa nu gresesc nefacand nimic!
- Asa! spuse batranul incantat. Acum nu sunteti doar ucenicii mei, ci sunteti la fel ca mine! Ati vrut sa va descoperiti calea si echilibrul in viata voastra si ati reusit sa le aflati! Cum? Afland ca exista lucruri pe care le puteti face bazandu-va pe ceilalti si lucruri pe care le puteti face bazandu-va pe voi insiva! Iar cei care sunt mereu putin ucenici, putin invatatori, nu vor rataci nicicum drumul lor! Mergeti in lume acum, caci aveti ceea ce va trebuie pentru a va implini si reusi sa va faceti viata dupa cum veti dori!

MORALA:
Nu iti vei afla drumul, datator de satisfactii si multumire, nici stand cocotat, plin de teama, pe spinarea cuiva, asteptand ca acela sa te duca si sa te intoarca, dar nici stand tantos, autosuficient, in fata valurilor vietii, cu o morga atotcunoscatoare. Din reusite, dar si din esecuri vei gasi in tine puterea de a merge mai departe si vei obtine satisfactia lucrului, mai bine sau mai putin bine intocmit, dar facut de tine, cu mai mult sau mai putin ajutor de la cei din jurul tau.