
Programul conferintei a fost impartit in doua sesiuni de comunicari, trei sectiuni a cate sapte work-shop-uri sustinute in paralel si patru sesiuni tematice - sociodrama, playback-theatre si activitatile cu grupul mare de deschidere si de inchidere a conferintei.
Cele doua sesiuni de comunicari, dispuse in prima si, respectiv, ultima zi a Conferintei, au fost interesante ca tema, dar (unele) mai putin interesante ca mod de prezentare. Dar, pentru mine a fost o lectie importanta de “Asa DA, asa NU”. O prezentare deosebita a fost cea a colegelor noastre Gabriela Dima si Mihaela Dima, cadre didactice universitare si formatori in Scoala de Psihodrama Clasica (la Brasov si, respectiv, Sibiu). Lucrarea lor a prezentat rezultatele unei cercetari calitative, care a urmarit explorarea experientei de a face parte dintr-un grup de autocunoastere si dezvoltare personala prin metoda psihodramei clasice; ca metoda de cercetare a fost folosita analiza interpretativ-fenomenologica (IPA), cu radacini in psihologia clinica si a sanatatii si care a permis evidentierea valorii metodei psihodramatice in cercetare. O alta prezentare care mi-a atras atentia a fost cea a Cristinei Calarasanu, din Bucuresti. Lucrarea ei a descris experienta de lucru in grup cu copiii dintr-o gradinita (particulara), in baza unui program de dezvoltare socio-emotionala desfasurat pe parcursul a trei ani si care a devenit parte componenta a curriculei educationale. Programul a fost conceput dupa modelul de lucru psihodramatic, sesiunile de grup desfasurandu-se in studioul de psihodrama al gradinitei. Tehnicile de psihodrama au functionat ca mediatori intre actiune si verbalizare si au conturat un proces constant de dezvoltare si maturizare, copiii putand evalua ei insisi, la anumite interval, evolutia lor individuala si dinamica de grup.
Sectiunile de work-shop-uri au fost atat de ofertante, incat alegerea a fost foarte dificila. Eu personal m-am orientat in functie de ceea ce ma intereseaza in plan profesional in aceasta perioada, asa ca am ales, mai intai, un work-shop care isi propunea sa evidentieze comunicarea adolescentului cu ceilalti, prin interactiunea Eu actor – Eu observator (work-shop-ul a fost sustinut de colega noastra Carmen Patrascu, de la Brasov). A urmat un al doilea work-shop, sustinut de Angela Ionescu, cadru didactic universitar si formator in cadrul ARPsiC, filiala Bucuresti si care a avut ca tema “Recunoasterea modelelor de relationare provenite din social si din familia de origine in interactiune”. Cel de-al treilea work-shop si-a propus sa ne prezinte cateva elemente ale terapiei psihodramatice la copii, asa cum se aplica ea in Austria, in cadrul unui program de succes, in care punctul de plecare il reprezinta regulile de grup.

A fost o intalnire pe care, cu siguranta, o vom purta multa vreme in suflet. Am intalnit multe persoane dragi pe care nu le mai vazusem de multa vreme si alaturi de care am descifrat, cu ani in urma, tainele psihodramei. Am intalnit nume de prestigiu ale psihodramei, sociodramei si playback-theatre-ului. Am invatat si ne-am distrat. Si, inca o data, am avut dovada ca psihodrama este un mod de viata!
www.conferintadepsihodrama.ro
www.conferintadepsihodrama.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu