marți, 3 ianuarie 2012

Carte de psihologie: Prima şedinţă de psihoterapie. 20 de motive de a face (sau nu) o psihoterapie

Titlul original: Première séance. 20 raisons d’entreprendre (ou non) une psychothérapie
Limba originală: franceză
Autor: Robert Neuburger
Editura Trei, Colecţia: Psihologia pentru toți
Anul apariţiei: 2011

Ideea aflată la originea celor douăzeci de convorbiri publicate în această carte, apărute iniţial în Psychologies Magazine, a fost de a le da unor femei, bărbaţi şi cupluri ocazia de a se întâlni cu psihanalistul Robert Neuburger pentru o singură consultaţie şi de a hotărî apoi dacă problematica lor are nevoie — sau nu — de o psihoterapie. Din spatele întrebărilor apare, de fiecare dată, o poveste singulară şi impresionantă, spusa cu încredere şi ascultata cu atenţie şi respect. Umanista, utilă şi angajată, această carte deosebită arata ca oferirea unui spaţiu de discuţie şi elaborare este deseori mai eficientă decât prescrierea unor „pastile de fericire ".

DR. NEUBURGER: „Valentine ne oferă ocazia de a reaminti o regulă importantă, cea de a nu începe să tratezi un simptom înainte de a-i înţelege funcţia. Am fi putut fi tentaţi să o sfătuim să se adreseze unui terapeut comportamentalist, dată fiind natura invalidanta a simptomului ei de fobie a conducerii pe autostradă. Dar o ascultare mai atentă ne arată că acest simptom este un compromis între o nevoie nouă de-a ei, cea de a se autonomiza, de a se descotorosi de armura culpabilităţii, de a se îndepărta de dependentele ei, şi o nevoie de stabilitate, de siguranţă, ca şi de o teamă de a-şi părăsi căminul. Decât să ne străduim să îi suprimăm simptomul fobic, riscând să se transforme pur şi simplu într-altul, e preferabil să o ajutăm printr-o psihoterapie să îşi înţeleagă contradicţiile interne. Devenind inutil, simptomul ar trebui să dispară spontan. "

MARINA: „După şedinţă, m-am simţit foarte uşurată, aveam senzaţia că scăpasem de una dintre poverile mele şi că înţelegeam. Ştiam că sufeream de o negare a corpului meu, dar nu înţelesesem că motorul comportamentului meu era să mă pun în pericol. Am fost frapată de neutralitatea doctorului Neuburger şi am putut uita că era de faţă, că era bărbat şi asta mi-a permis să vorbesc cu propriile cuvinte despre suferinţele mele. Nu am încetat întâlnirile cu bărbaţii, dar, pentru prima dată, am anulat întâlniri în ultima clipă, fiindcă mi-a fost teamă să mă pun în primejdie. Îmi dau seama că trebuie neapărat să fac o terapie, şi o s-o fac. "

Robert Neuburger, psihiatru, psihanalist, terapeut de cuplu și de familie este și autorul cărților Rituels familiaux, On arrête? on continue?: Faire son bilan de couple si L'Art de culpabiliser.

Cuprins
Introducere: Simptomul are un sens şi o funcţie
I
Nevroticii sunt sarea pământului
„Îi iau pe toţi în grija mea"
„Mă simt rău mai ales când totul merge bine"
„Tot ezitând, nu fac nimic"
„Mă apucă panica la volan"
„Ezitam de multă vreme să merg la un psihiatru"
„Dau o imagine falsă despre mine"
„Mă atrag doar bărbaţii căsătoriţi"
„Mă consider nulă, bună de nimic"
„Mă simt deseori opresată"
„Mi-e teamă să nu îi pierd pe cei ce îmi sunt apropiaţi"

II
Drame de cuplu
„Rutina ne îndepărtează unul de celălalt"
„Viaţa noastră de cuplu nu este uşoară"
„Mi-e teamă de soţia mea"
„Mi se pare că sunt prea aspră cu copiii mei"
„Nu reuşim să ne despărţim"

III
Victimele vieţii
„Nu ştiu să iau decizii"
„Sunt agresivă cu copiii şi cu soţul meu"
„Aş vrea să întâlnesc un bărbat cumsecade"
„Am o problemă cu banii"
„Mă refugiez în serialele de televiziune"
Concluzie: Libertate şi opţiune

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu