miercuri, 18 aprilie 2012

Credinta si psihoterapia


Sunt intrebata deseori daca cred in Dumnezeu si daca credinta si psihoterapia nu se exclud reciproc. 

Multi dintre cei care vin intr-un cabinet de psihoterapie trec printr-o perioada dificila, se confrunta cu o problema existentiala complexa si, in general, pentru ca se gasesc intr-o situatie pe care considera ca nu o pot rezolva singuri sau cu ajutorul celor apropiati. Psihoterapeutul este un ghid, un insotitor care isi ajuta clientul / pacientul sa treaca peste obstacole si dificultati, sa isi regaseasca resursele interioare.

Apropierea oamenilor de sacru, de Dumnezeu in scopul vindecarii unor suferinte este atestata din cele mai vechi timpuri, in multe dintre cartile sfinte. Vindecarea trupeasca presupune, in primul rand vindecarea sufleteasca si aceasta se realizeaza si prin identificarea si eliminarea starilor sufletesti negative care au dus la acumularea suferintei si aparitia bolii. Boala nu trebuie vazuta ca o pedeapsa, ca o consecinta a unui pacat comis, ci ca o incercare pe care o putem depasi. Orice boala este o lectie importanta de viata, o lectie pe care o putem invata si iesi invingatori daca reusim sa ne cunoastem mai bine, sa ne schimbam, sa ne apropiem mai mult de noi insine si de Dumnezeu. 

Sudiile medicale arata ca atunci cand resursele fizice sunt scazute, cand corpul este macinat de boala, sufletul este o resursa importanta. Puterea sufletului, sporita prin rugaciune si intoarcere catre sine, contribuie semnificativ la ameliorarea starii de sanatate si chiar la insanatosire. Rugaciunea este primul pas, cel mai la indemana la care aproape orice persoana apeleaza atunci cand este la necaz sau in suferinta. Este o forta care restabileste echilibrul organic, reasezand toate functiile corpului. Insa doar rugaciunea nu este suficienta, ea venind firesc dintr-o viata traita in credinta si convingeri crestine. 

Perioadele marilor sarbatori religioase pot fi pentru fiecare dintre noi momente de evaluare si de analiza. Ne bucuram pentru realizarile noastre, ne exprimam recunostinta pentru sanatatea de care ne bucuram pentru prietenia si iubirea cu care suntem inconjurati, luam decizii care ne pot ajuta sa lasam trecutul in urma. Dar este important sa ne pastram acelasi stil de viata in tot restul anului – sa traim in acord cu perceptele crestine, cu iubire pentru cei apropiati, cu spirit de sacrificiu pentru cei care ne inconjoara, cu intelegere si respect fata de noi insine. 

Rezultatele apar in timp, uneori fiind nevoie de perioade mai mari de timp pentru ameliorarea si vindecarea unor suferinte vechi, complexe. Ceea ce este vizibil pentru acele persoane care persevereaza atat in credinta, cat si in psihoterapie, este castigarea increderii in sine, in vindecare, o stare sufleteasca mai buna, o viata in armonie cu sine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu