Sa alungam stresul razand

Cat de des radeti? Cand ati spus ultima data o gluma? Cand v-ati permis sa va simtit relaxati, “lasand jos” barierele?

Copiii rad liber si des. Totusi, multi dintre noi isi pierd umorul odata cu trecerea timpului. Suntem atat de prinsi in rolurile noastre de adulti, incat credem ca daca suntem “seriosi” si radem cat mai putin, vom fi mai respectati de catre ceilalti.

Studiile arata ca o atitudine mai relaxata fata de noi insine si fata de lumea inconjuratoare reduce stresul si imbunatateste starea noastra generala (sanatatea, performantele, relationarea etc). Rasul reduce stresul, anxietatea, furia, depresia, permitand adoptarea unei perspective mai putin grave asupra vietii noastre. Atunci cand ne permitem sa sesizam dintr-o situatie stresanta, facilitam restrucurarea cognitiva prin innlocuirea gandurilor irationale si negative cu viziune pozitiva asupra situatiei. In acelasi timp, rasul este un element deosebit de detensionare si de reducere a barierelor dintre oameni. Se produce un sentiment al uniunii cu ceilalti, creste empatia, stimuleaza emotiile pozitive si se reduce stresul.

A face “haz de necaz” si autoironia permit o diminuare a stresului, deoarece ne privim defectele in perspectiva si, astfel, nu le mai vedem ca fiind atat de grave. De asemenea, ne luam mai putin in serios, ceea ce ne ajuta sa mutam accentul de pe propria noastra persoana pe altceva, cel putin la fel de interesant.

Folosirea umorului si a rasului pentru diminuarea stresului este o abilitate care poate fi invatata si perfectionata de fiecare dintre noi:
- cautand compania persoanelor vesele, optimiste si amuzante si prin evitarea celor permanent tristi, posomorati si pesimisti
- ascultand si retinand glume, pe care, apoi, sa le spunem mai departe, in momentele potrivite
- vizionand comedii, spectacole si emisiuni umoristice de calitate
- fiind atenti la expresiile faciale pe care le afisam si care ne influenteaza automat si starea de spirit
- petrecand cat mai mult timp alaturi de copii si jucandu-ne alaturi de ei.

Copiii pot fi excelenti profesori de umor. Alaturi de ei, putem scoate mai usor la suprafata copilul din noi, dornic sa se amuze din orice, sa se joace sis a traiasca clipa. Cu cat radem mai mult, cu atat mai mult ne relaxam si ne simtim mai in forma.

Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus

Autor: Marc Lévy
Anul aparitiei: 2008
Colecţia: Fiction Connection
Editura Trei
Pret: 35.00 RON

Cu doar câteva înainte de nuntă, Julia primeşte un telefon de la secretarul tatălui său. Aşa cum intuia, Anthony Walsh — om de afaceri strălucit, dar tată distant — nu va putea lua parte la ceremonie.

Scuza este ireproşabilă: tatăl său a murit! Ca şi alte dăţi, dispare brusc din viaţa ei, bulversând-o cu totul.

A doua zi după înmormântare, Julia descoperă însă că tatăl său îi rezervă o altă surpriză. Cea mai neobişnuită călătorie din viaţa ei... şi ocazia de a-şi spune, în sfârşit, lucruri pe care nu şi le-au spus niciodată.

Regăsim în această poveste atmosfera încărcată de romantism şi fantastic din Şi dacă e adevărat, romanul care l-a făcut celebru pe Marc Levy.


Marc Levy este unul dintre cei mai populari scriitori din ultimii ani. Cariera sa demarează într-un mod absolut surprinzător la vârsta de 39 de ani, când publică în Franţa prima sa carte, romanul Şi dacă e adevărat... (Editura Trei, 2004), care avea să se vândă în întreaga lume în peste 10 milioane de exemplare şi care a fost ecranizat de Steven Spielberg (2005).
De acelaşi autor, Editura Trei a mai publicat până acum şi romanele: „În altă viaţă", „Te voi revedea", „Unde eşti", „Şapte zile pentru eternitate", „Prietenii mei, iubirile mele", "Copiii libertatii".
www.edituratrei.ro

Sa fim parinti buni

Ce inseamna sa fim parinti buni?
Inseamna sa stim sa ne ascultam copiii, sa le intelegem nevoile cele mai profunde, sa le daruim iubire si sa le aratam iubirea pe care o simtim fata de ei, sa petrecem suficient timp cu ei, sa le dezvoltam increderea in sine, responsabilitatea si autonomia.
Cresterea copiilor este o mare responsabilitate, un echilibru intre dragoste si fermitate, intre acceptare si interdictii.

Rolul mamei si rolul tatalui
Mama este cea care da viata, ea ofera afectiune, blandete, intelegere si sustinere emotionala. Asa cum spune Eric Fromm, “mama este caminul din care provenim”. O mama suficient de buna este cea care il ajuta pe coplil sa se simta iubit si protejat si sa aiba, ca adult, puterea de a se desprinde de ea, de a deveni independent. Tatal este cel care il invata pe copil, care ii arata drumul in lume. Si el aduce iubire in relatie cu copilul, insa si autoritate, fermitate, responsabilizare. El are rolul de a calauzi si de a-l invata pe copil sa se descurce cu problemele pe care le va avea de intampinat in viata.
Este important ca parintii sa fie de acord unul cu celalalt, sa aiba o atitudine comuna vizavi de cerintele si valorile transmise. Intr-o familie, rolul mamei se impleteste strans cu rolul tatalui, fiecare dintre ei aducand ceva esential si indispensabil pentru dezvoltarea si evolutia copilului. Fiecare dintre noi ajungem sa avem la maturitate o constiinta materna si o constiinta paterna, intr-o sinteza care constituie fundamentul sanatatii mentale si al atingerii maturitatii.

Nu suntem doar parinti
Este o adevarata provocare sa avem grija si respect pentru propriile noastre nevoi, pentru viata noastra. Suntem parinti, dar, in acelasi timp, suntem si fii sau fiice, frati sau surori, prieteni, angajati, oameni cu pasiuni diverse. Cu cat viata noastra se desfasoara pe mai multe paliere, cu atat ne vom simti mai impliniti sufleteste, dar si mai disponibili fata de nevoile celor apropiati noua, implicit fata de copiii nostri.

Cand copiii mint

Ce trebuie sa facem ca parinti cand copiii nostri mint? Cum putem sa pastram increderea si sa incurajam sinceritatea fara sa devenim invazivi? Cum le putem permite copiilor nostri sa aiba intimitate si autonomie pe masura ce cresc? Nu vrem sa transformam fiecare minciuna in caz penal, dar nici sa incurajam minciuna prin a o ignora. Nu vrem sa ii provocam pe copii nostri sa ne minta si sa devenim astfel o prada usoara, dar nu vrem nici sa fim atat de neincrezatori, incat sa ii suspectam la fiecare pas.

De ce mint copiii?
Copiii afla mai repede decat cred majoritatea parintilor ca pot scapa cu minciunile lor, cel putin pentru un timp. In jurul varstei de 3 – 4 ani, copiii devin capabili sa spuna o minciuna deliberata si acesta este un moment bun penru parinti sa inceapa sa-si educe copiii in ceea ce priveste minciuna. Adolescentul simte nevoia sa-si marcheze independenta de parinti si sa isi traiasca viata, iar minciuna este o justificare pentru aceste stari de fapt.
Copiii mint ca sa iasa din incurcatura, ca sa impresioneze si sa manipuleze. Cu cat pedeapsa asteptata de un copil este mai mare, cu atat creste probabilitatea ca el sa inventeze o minciuna care sa-l scape.

Cum reactioneaza parintii?
Parintele afalt la capatul unui sir lung de minciuni se teme ca, devenit adult, copilul sau va deveni un om necinstit. Este deosebit de frustrant si dureros sa nu poti avea incredere in propriul copil.

Ce este de facut?
Este important sa castigam increderea copilului, astfel incat sa simta ca orice problema se poate rezolva fara pedepse aspre. El trebuie ajutat sa gaseasca solutia optima la orice problema aparuta. De asemenea, este important sa-i usuram sarcina de a spune adevarul, dar nu prea mult, totusi. Daca minte pentru ca facut ceva rau, ii putem spune “Imi pare bine ca mi-ai spus, pana la urma, adevarul, dar ma supara ceea ce ai facut.” Insa, trebuie sa-si repare greseala, facand ceea ce este de facut.

Ce sa nu facem?
Nu faceti pe detectivul . Este greu de discutat cu calm despre asa ceva, dar daca invati sa faceti asta, cu timpul o veti face din ce in ce mai rar.

Nu-l insultati facandu-l mincinos. Copiii interiorizeaza aceasta ”palma verbala”, vor incepe sa se considere ei insisi mincinosi si va creste probabilitatea ca minciunile sa se repete.

Nu reactionati exagerat. Evitati urletele, amenintarile si insultele. Nu confundati fapta cu faptasul.

Carte de psihologie : "Nu ti-am promis niciodata o gradina de trandafiri"

Titlul original: I Never Promised You A Rose Garden
Autor: Hannah Green
Editura Trei - Colecţia: Fiction Connection
Preţ:29.90RON

Nu ţi-am promis niciodată o grădină de trandafiri promite deopotrivă o provocare pentru cititorul care poate să scruteze suferinţa bolii mintale şi să o recunoască drept ceea ce este, fără teamă sau aversiune. Este un roman inteligent şi mişcător despre cei unu din zece oameni care trebuie să lupte pentru a păstra contactul cu realitatea. Dar el oferă totodată speranţă victimelor bolii mintale, şi face o pledoarie impresionantă pentru înţelegere şi compasiune faţă de cel care suferă.

Tânăra Deborah trăieşte în propria ei lume aparte, un loc strălucitor cu zei luminoşi, zeiţe şi pajişti verzi. Ea însă şi-a pierdut contactul cu realitatea, cu lumea brutală din care simte că trebuie să fugă. Întoarcerea ei în lumea reală oferă speranţă tuturor celor care au încercat să refuze viaţa, evadând în fantezie şi vis.
Nici o grădină de trandafiri nu îi este oferită lui Deborah, nici o lume aidoma celei strălucite pe care şi-a plăsmuit-o pentru sine. Cu toate acestea ea luptă pentru a-şi croi drum înapoi spre realitate, cu ajutorul onestei şi clarvăzătoarei doctoriţe, spre o lume care este deseori aspră şi sfidătoare.

Numele adevărat al scriitoarei este Joanne Greenberg. S-a născut în Brooklyn, New York, în 1932, a absolvit Universitatea din Washington, D.C., cu o diplomă în antropologie şi literatură engleză, şi a urmat cursurile Universităţii din Londra şi ale Universităţii din Denver, Colorado. A mai scris şi: In This Sign (1970), Rites of Passage (nuvele) (1972), Founder’s Praise (1976), A Season of Delight (1981), The Far Side of Victory (1983), Simple Gifts (1986), Age of Consent (1987), Of Such Small Differences (1988), With the Snow Queen (nuvele) (1991), Where the Road Goes (1998). Joanne Greenberg a primit Harry and Ethel Daroff Memorial Fiction Award şi Jewish Book Council of America Award în 1963.

www.edituratrei.ro

Disciplina fara pedeapsa

Pentru toti cei care cred ca orice copil are nevoie de reguli si limite, transmise cu blandete si respectate de copil din convingere si care nu cred in disciplina bazata pe frica, Mind Master organizeaza marti, 14 iulie 2009, workshop-ul "Disciplina fara pedeapsa".

9:00 - 12:00 (varianta dimineaţă) sau 18,00 - 21,00 (varianta seara)
Locatie : Str. Av. Th. Iliescu - Piata Dorobanti nr. 3-7, sector 1

COST: 100 lei (tva inclus)

MĂRIMEA GRUPULUI: max 16 persoane

Obiective:
• Să ai situaţiile sub control într-o manieră relaxată
• Să identifici nevoile copilului tău şi intenţia lui pozitivă atunci când este indisciplinat
• Să fii flexibilă în abordările faţă de copilul tău
• Să te pui în locul copilului tău ca să vezi situaţia din punctul lui de vedere
• Să re-evaluezi frica de pedeapsă şi motivele pentru care vrei să fii ascultat de către copilul tău
• Să găseşti alternative pozitive la pedepse

Beneficii:
• Ai o relaţie sinceră şi destinsă cu copilul tău, iar el va fi deschis faţă de tine, la rândul lui
• Scazi numărul conflictelor cu copilul tău
• Ai o viaţă de familie mai liniştită
• Îţi păstrezi o atitudine relaxată fiindcă ştii ce să faci în situaţii dificile
• Nu faci loc stărilor negative în relaţia dintre voi (frică, nervi, resentimente, răzbunare, minciună, etc)

Dintre subiectele abordate:
• De ce nu ascultă copiii?
• Metode tradiţionale de disciplină
• Frica de pedeapsă şi efectele ei
• Despre time-out
• Cum şi de ce să clădeşti o relaţie ok-ok între părinţi şi copii
• 30 de alternative practice la pedeapsă şi modalităţi concrete de aplicare


Informatii suplimentare: psih. Mihaela Zaharia - parenting trainer & coach, Mind Master
www.mindmaster.ro

Carte de psihologie:"Dragoste sau dependenta"

Titlul original: It Is Love or Addiction
Autor: Brenda Schaeffer
Traducere de: Carmen Ion
Nr. de pagini: 280
Anul apariţiei: 2009
Pret:29,00 RON
Colecţia: Psihologie practică
Editura Trei



Brenda Schaeffer este psiholog şi psihoterapeut specializat în tratamentul adicţiilor şi comunicare.

Pentru foarte mulţi oameni, viaţa este de neconceput fără iubire: «dacă iubire nu e, nimic nu e!» Numai că adesea iubirea este confundată cu dependenţa, ceea ce are urmări sufleteşti grave. În timp ce iubirea sănătoasă ne ajută să ne dezvoltăm, să fim noi înşine, dependenţa ne blochează şi ne mortifică lent, asemenea picăturii chinezeşti. Cartea de faţă ne ajută să deosebim iubirea sănătoasă de dependenţă şi, mai ales, ne învaţă cum să ne eliberăm de dependenţă.


Cuprins:
Prefaţă
Realitatea iubirii adictive

PUTEREA IUBIRII
Iubirea romantică
Iubirea sexuală
Iubirea dependentă

RĂDĂCINILE ADICŢIEI LA IUBIRE
Biologia legăturilor umane
Biologia atracţiei
Biologia nevoilor
Modelele rolurilor din familie
Autorealizarea

PSIHOLOGIA ADICŢIEI LA IUBIRE
Starea Eului copilului
Starea Eului adultului
Starea Eului părintelui
Cum te iubesc?

ÎNDRĂGOSTIŢII DEPENDENŢI
Senzaţia de mistuire
Dificultatea în stabilirea graniţelor eului
Tendinţele masochiste
Dificultatea de a renunţa
Teama de riscuri, schimbări și necunoscut
Experimentarea creșterii individuale insuficiente
Dificultatea experimentării adevăratei intimităţi
Participarea la jocuri psihologice
A dărui pentru a primi ceva în schimb
Încercarea de a-i schimba pe ceilalţi
Nevoia de ceilalţi pentru a se simţi împlinit
Căutarea soluţiilor în afara sinelui
A pretinde și aștepta dragoste necondiţionată
Refuzul sau abuzul implicării
Așteptarea recunoașterii și aprecierii din partea celorlalţi
Teama de a fi abandonat în despărţirile de rutină
Recrearea unor sentimente negative familiare
Dorinţa, dar și teama de apropiere
Încercarea de a „repara" sentimentele celorlalţi
Cei trei P: proiecţia, personalizarea și jocurile puterii

JOCURILE DE PUTERE
APARTENENŢA SĂNĂTOASĂ
Permiterea individualităţii
Contopirea, dar și separarea faţă de ceilalţi
Aducerea la suprafaţă a ceea ce este mai bun în noi și în ceilalţi
Acceptarea ideii sfârșitului unei relaţii
Receptivitatea la nou și la schimbări
Stimularea dezvoltării celorlalţi
Experienţa unei intimităţi adevărate
Libertatea de a cere deschis ceea ce ne dorim
A dărui și a primi în același mod
Evitarea încercărilor de a-i schimba sau controla pe ceilalţi
Încurajarea autonomiei celorlalţi
Acceptarea propriilor limite și pe cele ale celorlalţi
Renunţarea la căutarea iubirii necondiţionate
Stima de sine ridicată
Încrederea în amintirea celor iubiţi și acceptarea solitudinii
Exprimarea spontană a sentimentelor
Dorinţa de apropiere și riscul vulnerabilităţii
Iubirea manifestată cu detașare
Afirmarea egalităţii și a puterii personale faţă de sine și de ceilalţi
Speranţe de viitor

DE LA ADICŢIE LA IUBIRE
Negarea
Disconfortul
Confruntarea
Separarea psihologică
Siguranţa de sine
Apartenenţă
Încercarea de a comunica
Povestea lui Carly
Povestea lui Dave
Cum să te eliberezi de adicţia la iubire
Jocuri de putere comune

www.edituratrei.ro