Speranta si disperarea

Speranta si opusul ei, disperarea, sunt emotii complexe, care pot avea un impact considerabil asupra echilibrului homeostatic al organismului nostru. Speranta induce o stare de bine favorabila sanatatii, in timp ce disperarea provoaca o scadere a imunitatii. In general, disperarea se instaleaza in golul lasat de pierderea sperantei.

Pentru a intelege mai bine in ce consta speranta, este necesar sa facem, mai intai o distinctie intre o atitudine prea optimista si o speranta adevarata. Prima se bazeaza pe o iluzie care consta in increderea neconditionata a persoanei ca totul merge bine si ca va continua sa mearga bine, fara sa tina cont de realitate. Speranta cea adevarata este sentimentul resimtit atunci cand, in ciuda dificultatii traite si a suferintei care decurge din ea, persoana in cauza crede in posibilitatea unui viitor mai bun. In acest caz, persoana nu isi face iluzii, dimpotriva, priveste situatia cu realism, tine cont de piedici, de riscurile reale, de obstacolele ce trebuie depasite, pastrandu-si o atitudine optimista.

Speranta este o emotie invatata, influentata de aspecte cognitive si afective. Trecutul nostru influenteaza semnificativ modul de manifestare al acesteia. Unei persoane care a trecut prin mai multe experiente nefericite ii este greu sa creada intr-un viitor mai bun, in timp ce o persoana care a trecut cu bine de perioadele dificile este predispusa mai mult sa spere ca va avea parte, din nou, de zile mai bune. Unii factori inconstienti pot impiedica manifestarea sperantei. De exemplu, cineva poate sa simta in mod inconstient un sentiment de vinovatie in raport cu o intamplare trecuta si sa-si interzica sa spere la o viata mai buna.

Neurostiintele arata ca mesajele corpului catre creier modeleaza sentimentul de speranta, astfel ca, in cazul bolilor grave, la factorii cognitivi si afectivi se pot adauga si factori fizici pentru schimbarea cursului fluctuatiei sperantei. Influxurile nervoase degajate de organele bolnave induc disperarea, in timp ce mesajele provenite de la aceleasi organe, dar care transmit indiciile unei vindecari, contribuie la reinstaurarea sperantei. Cunoasterea consecintelor pozitive ale unei situatii sau ale unui tratament propus ajuta la cresterea sperantei, tempereaza frica si da curaj pentru suportarea suferintelor actuale. Cercetarile au aratat ca speranta are ca efect eliberarea de endorfine ce diminueaza senzatia de durere fizica, stimuland astfel sistemul imunitar si favorizand procesul de vindecare. Dimpotriva, disperarea atrage dupa sine depresia, care amplifica perceptia durerii si afecteaza buna functionare a sistemului imunitar, provocand o rezistenta la tratamente.