Optiunea de a pleca dintr-o relatie poate aparea ca rezultat al unei lungi evolutii personale inconstiente sau al unei revelatii personale. Desi poate parea o decizie brutala, ea implica intotdeauna o suferinta sau o insatisfactie indelung negate. Sentimentul de irevocabil este in sine dovada ca unul dintre parteneri si-a atins pragul de toleranta. Din acel moment, un cuvant banal sau o simpla fraza poate confirma ceea ce stiam fara sa indraznim sa recunoastem.
Se poate vorbi despre o decizie oarecum impusa, care a fortat barierele refuzului si ale resemnarii? Sau este vorba de intuitia care nu ne inseala? Este greu de exprimat in cuvinte anumite evidente, insa numitorul comun al celor care au trecut prin asemenea experiente este sentimentul ca nu mai exista cale de intoarcere. Un amanunt banal capata sens intr-un mod brutal si provoaca o punere radicala in discutie. Sentimentul de irevocabil este in sine dovada ca partenerul in cauza si-a atins pragul de toleranta si din acest moment, un cuvant sau o fraza, aparent simple si fara importanta, pot confirma ceea ce stiam fara sa indraznim sa recunoastem.
Dupa proverbul "Cui pe cui se scoate", unele persoane intra intr-o noua relatie, fara sa fi facut inventarul a ceea ce lasa in urma lor. Orice decizie de ruptura si separare ar trebui insotite de o perioada in care sa reflectam in legatura cu optiunile de viata, stabilirea adevaratelor astepari si dorinte. Pentru ca aceasta perioada de "doliu" sa fie o trambulina pentru o noua relatie (reusita), este indispensabil ca ea sa fie insotita de o examinare reala a propriei persoane. Acceptarea partii noastre de raspundere in esecul unei relatii ne elibereaza de sentimentul de ratare si ajuta la restabilirea increderii in sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu