Sunt momente in viata cand ne
simtim coplesiti de un sentiment de teama care apare in prezenta incomprehensibilului
sau supranaturalului. Ce frumos ar fi sa putem privi in viitor... sa ne
cercetam viitorul… sa stim ce ne asteapta… Oare profetiile, premonitiile si
presentimentele ne pot ajuta in acest sens?
Posibilitatea inchipuita de a
intrezari viitorul est doar o licarire venind dinspre trecut. In opinia lui
Wilhelm Stekel - cunoscut psihanalist, contemporan cu Sigmund Freud - privitul in viitor este doar o privire retrospectiva.
Doar atunci cand ne analizam trecutul putem sa vedem ce viitor ne asteapta. Lucrurile
care ne permit sa intrezarim viitorul s-au acumulat in trecutul nostru.
Dorintele din copilarie ne hotarasc istoria ulterioara. In ceea ce ne priveste,
putem prezice cu usurinta orice lucru dupa care tanjim si tot cu usurinta putem
avea presentimente referitoare la lucrurile de care nu dorim sa ne ferim. Cu
totii am putea sa ne citim de indata viitorul daca am putea sa ne intrezarim la
viata emotiile din copilarie.
Cunoastem destul de putin despre
lucrurile pe care le facem si chiar mai putin despre motivele pentru care le
facem. Emotiile si sentimentele noastre pot fi intelese ca tensiuni care depun
marturie despre existenta unor forte pe cale de a se maturiza. Chiar daca noi
credem ca dirijam aceste forte, ca noi luam deciziile, noi doar acceptam
deciziile “vointei interioare secrete”, asa cum o numeste Freud.
Sa gandim retrospectiv si sa
vedem daca presentimentele nostre isi au, cumva, radacinile in trecut, in unele
previziuni sumbre formulate de cei apropiati in privinta destinului nostru…
Cati parinti exaperati de nazdravaniile odraselelor au spus ceva de genul:
“Asta nu va sfarsi bine!”.
Ceea ce consideram a fi presentiment
poate fi o doar intelegere interioara mai precisa. Ca atunci cand ne luam la
revedere de la cineva drag si, privind cum se departeaza, apare ca o
strafulgerare gandul ca nu ne vom mai vedea.
