Perturbarile resimtite de persoanele care solicita o terapie se refera, in general, la emotii mai intense, mai frecvente si mai stabile in comparatie cu emotiile simple. Pragul intre normalitate si psihopatologie este stabilit conventional si se refera, de obicei, la intensitatea, frecventa si durata unor simptome.
Depresia este o afectiune des intalnita, in general mai frecvent diagnosticata la femei fata de barbati, deoarece acestea sunt mai deschise in a vorbi despre simptomele lor si despre efectele psihologice ale simptomelor lor. Putem vorbi un episod/boala acuta, care se vindeca in 9 luni pe cale naturala sau in 2 – 3 luni, in urma tratamentelor. Este recidivanta, la 50% dintre cazuri, caderile depresive reaparand dupa un an. Din acest motiv, este important sa apelam la tratamente psihologice care sa previna revenirea bolii, lucru frecvent chiar si la pacientii tratati corect cu medicamente antidepresive.
Evaluarea depresiei se poate face cu ajutorul unor scale clinice, utilizate de catre specialisti, putand evalua daca este sau nu vorba de depresie si, respectiv, intensitatea depresiei.
In psihoterapie, clientii invata sa faca legatura intre emotii, ganduri si comportamente, sa modifice gandurile negative si sa faca diferenta intre faptele reale si aprecierea lor subiectiva . Se poate vorbi de o psihoterapie de scurta durata, care se deruleaza in aproximativ 20 de sedinte, pe o perioada de 3 – 4 luni. Rezultate excelente se obtin prin continuarea terapiei individuale cu o terapie de grup. Grupul este un echivalent al realitatii sociale, izolata de restul “lumii” si in care sunt scoase la lumina relatiile trecute, prezente si viitoare, tiparele de comportament si modul in care pot fi schimbate pentru o functionare mai eficienta si mai putin “dureroasa”.
Paihoterapia, atat cea individuala, cat sic ea de grup, este eficienta in depresiile de intensitate usoara sau medie, cand este conservat sensul realului. Tratamentul medicamentos este indicat in depresiile severe, cu stari delirante si in starile maniaco-depresive. Este mai putin costisitor decat psihoterapia, insa riscul recaderilor este destul de mare si implica mentinerea medicatiei antidepresive pe o durata nedeterminata. Combinatia intre antidepresive si psihoterapie este, in general, mai eficienta decat medicamentele antidepresive ca forma unica de tratament.
miercuri, 27 mai 2009
duminică, 17 mai 2009
Anxietatea, intre normal si patologic
Anxietatea este o manifestare atat de frecventa, incat fiecare ii poate oferi propria sa explicatie.
In Evul Mediu, pe timpul noptii, un om de veghe batea strazile cetatii, strigand: “E liniste, oameni buni, dormiti in pace!” Pe atunci, oamenii se lasau treziti pentru a fi siguri ca totul este in ordine. Astazi, insa, insomnia este un prim semnal de alarma pentru anxiosul modern.
Anxietatea face parte din viata, ca si durerea. Ea permite anticiparea pericolelor, scoaterea persoanei dintr-o situatie periculoasa, ii asigura progresul, in masura in care previziunile sale alarmante ne motiveaza sa intervenim asupra viitorului. La nivel biologic elementar, anxietatea este un semnal care ne pune in alerta, cu mult inaintea durerii, in privinta unui posibil pericol. Ea anunta retragerea sau lupta pentru viata. Prin urmare, anxietatea trebuie respectata si nu trebuie sa luam in considerarea efectuarea unui tratament decat in cazul formelor excesive, care impiedica functionarea normala a persoanei, in familie, profesie sau societate.
Studiul relatiilor dintre angoasa si performanta arata ca “putina angoasa” creste nivelul performantei, dar ca prea multa va diminua performanta. In 1908, Yerkes si Dobson au pus in evidenta ca, in timpul procesului de invatare, activitatea emotionala se afla in relatie cu performanta si poate fi exprimata graphic sub forma literei “U” rasurnate. Cresterea activitatii emotionale (sau a stresului, altfel spus), va mari performanta, dar pana la un punct, deoarece excesul de activare emotional va micsora performanta.
Un mod eficient de delimitare a anxietatii normale de anxietatea patologica se poate realiza prin analizarea consecintelor lor asupra calitatii vietii persoanei in cauza si a anturajului. Durata tulburarilor (in general, mai mare de sase luni), consecintele nefaste in plan profesional si in relatie cu ceilalti, sentimentul de neputinta in controlarea simptomelor – toate acestea anunta depasirea pragului de normalitate.
Tulburarile anxioase pot fi explicate prin prezenta schemelor de pericol, a caror origine poate fi atat biologica, cat si psihosociala. Aceste scheme au un continut ce variaza in functie de natura diferitelor forme de anxietate – boala.
Tema centrala a depresivului este anticiparea unui esec, care nu poate decat sa reia un altul care a avut deja loc, in trecutul sau.
Tema centrala a persoanei anxioase este anticiparea unei catastrofe. Insa natura si timing-ul catastrofei variaza dupa formele pe care le cunoaste anxietate – boala.
1. In atacurile de panica (crize acute de angoasa), catastrofa este personala, psihica si imediata. Persoana traieste in prezentul catastrofei: va muri sau va innebuni.
2. In agorafobie, persoana se teme de spatiile exterioare, in care se simte pierduta intr-o lume straina si departe de orice ajutor.
3. Cei care au trac si fobii sociale au o viziune sumbra asupra viitorului. Catastrofa anuntata reprezinta anticiparea unei critici negative, de umilire si excludere sociala.
4. Fobia simpla ii induce persoanei un pericol care urmeaza, personal si psihic(sange, serpi, rani etc).
5. In anxietatea generalizata, persoana crede ca grija pentru viitor, grija resimtita in surdina, il va feri de boala, ii va proteja familia sau agoniseala. A-ti face griji, inseamna a controla ceea ce ne scapa intotdeaune – viitorul.
La aceste categorii de anxietate, mai trebuie adaugata si tulburarea de adaptare cu stare anxioasa, care dureaza mai putin de sase luni si este legata de o anumita faza din viata persoanei: schimbarea profesiei, divort, decesul unei persoane apropiate.
In concluzie, anxietatea reprezinta o dimensiune normala si pozitiva a vietii umane. Ea nu devine patologica decat in momentul in care depaseste un anumit prag, definit in principal pe baza unei modificari substantiale a calitatii vietii. Chiar daca limitele anxietatii sunt in continuare puse in discutie, cercetarile effectuate in ultimele decenii au evidentiat cateva forme de anxietate – boala. Cat despre aportul considerabil al psihoterapiei in tratamentul cazurilor de anxietate …intr-un alt articol.
Sursa: Jean Cottraux – “Terapiile cognitive”
In Evul Mediu, pe timpul noptii, un om de veghe batea strazile cetatii, strigand: “E liniste, oameni buni, dormiti in pace!” Pe atunci, oamenii se lasau treziti pentru a fi siguri ca totul este in ordine. Astazi, insa, insomnia este un prim semnal de alarma pentru anxiosul modern.
Anxietatea face parte din viata, ca si durerea. Ea permite anticiparea pericolelor, scoaterea persoanei dintr-o situatie periculoasa, ii asigura progresul, in masura in care previziunile sale alarmante ne motiveaza sa intervenim asupra viitorului. La nivel biologic elementar, anxietatea este un semnal care ne pune in alerta, cu mult inaintea durerii, in privinta unui posibil pericol. Ea anunta retragerea sau lupta pentru viata. Prin urmare, anxietatea trebuie respectata si nu trebuie sa luam in considerarea efectuarea unui tratament decat in cazul formelor excesive, care impiedica functionarea normala a persoanei, in familie, profesie sau societate.
Studiul relatiilor dintre angoasa si performanta arata ca “putina angoasa” creste nivelul performantei, dar ca prea multa va diminua performanta. In 1908, Yerkes si Dobson au pus in evidenta ca, in timpul procesului de invatare, activitatea emotionala se afla in relatie cu performanta si poate fi exprimata graphic sub forma literei “U” rasurnate. Cresterea activitatii emotionale (sau a stresului, altfel spus), va mari performanta, dar pana la un punct, deoarece excesul de activare emotional va micsora performanta.
Un mod eficient de delimitare a anxietatii normale de anxietatea patologica se poate realiza prin analizarea consecintelor lor asupra calitatii vietii persoanei in cauza si a anturajului. Durata tulburarilor (in general, mai mare de sase luni), consecintele nefaste in plan profesional si in relatie cu ceilalti, sentimentul de neputinta in controlarea simptomelor – toate acestea anunta depasirea pragului de normalitate.
Tulburarile anxioase pot fi explicate prin prezenta schemelor de pericol, a caror origine poate fi atat biologica, cat si psihosociala. Aceste scheme au un continut ce variaza in functie de natura diferitelor forme de anxietate – boala.
Tema centrala a depresivului este anticiparea unui esec, care nu poate decat sa reia un altul care a avut deja loc, in trecutul sau.
Tema centrala a persoanei anxioase este anticiparea unei catastrofe. Insa natura si timing-ul catastrofei variaza dupa formele pe care le cunoaste anxietate – boala.
1. In atacurile de panica (crize acute de angoasa), catastrofa este personala, psihica si imediata. Persoana traieste in prezentul catastrofei: va muri sau va innebuni.
2. In agorafobie, persoana se teme de spatiile exterioare, in care se simte pierduta intr-o lume straina si departe de orice ajutor.
3. Cei care au trac si fobii sociale au o viziune sumbra asupra viitorului. Catastrofa anuntata reprezinta anticiparea unei critici negative, de umilire si excludere sociala.
4. Fobia simpla ii induce persoanei un pericol care urmeaza, personal si psihic(sange, serpi, rani etc).
5. In anxietatea generalizata, persoana crede ca grija pentru viitor, grija resimtita in surdina, il va feri de boala, ii va proteja familia sau agoniseala. A-ti face griji, inseamna a controla ceea ce ne scapa intotdeaune – viitorul.
La aceste categorii de anxietate, mai trebuie adaugata si tulburarea de adaptare cu stare anxioasa, care dureaza mai putin de sase luni si este legata de o anumita faza din viata persoanei: schimbarea profesiei, divort, decesul unei persoane apropiate.
In concluzie, anxietatea reprezinta o dimensiune normala si pozitiva a vietii umane. Ea nu devine patologica decat in momentul in care depaseste un anumit prag, definit in principal pe baza unei modificari substantiale a calitatii vietii. Chiar daca limitele anxietatii sunt in continuare puse in discutie, cercetarile effectuate in ultimele decenii au evidentiat cateva forme de anxietate – boala. Cat despre aportul considerabil al psihoterapiei in tratamentul cazurilor de anxietate …intr-un alt articol.
Sursa: Jean Cottraux – “Terapiile cognitive”
joi, 30 aprilie 2009
Cine ajunge primul?
Se spune ca, odata, broasca testoasa, satula de ingamfarea iepurelui care decretase ca nimeni, niciodata, nu ar putea si nu ar avea cum sa-l intreaca la alergare, i-a propus acestuia un concurs pe pista din padure. Ea credea ca, de vreme ce avusese un asemenea curaj se vor prezenta la concurs si alti buni alergatori, precum vulpea, lupul, veverita sau ursul, care ii vor demonstra ingamfatului ca nu doar el este un bun alergator. In ziua concursului, insa, venira o gramada de spectatori dar numai doi competitori: iepurele, marele campion si ea, broasca testoasa. Se facura pregatirile, cei doi concurenti fura condusi la linia de start, vlajganul de iepure facand tot timpul glume nesarate cu micuta broasca testoasa: ba o intoarse pe aceasta pe spate, starnind rasul spectatorilor, ba ii schimba directia de mers, de nu mai ajungea, saraca, la linia de start. In sfarsit, dupa o vreme, bursucul dadu startul si iepurele porni ca din pusca. In cateva clipe ajunse aproape de linia de final a cursei, apoi, privind cu coada ochiului nu vazu decat frunzele scuturate de viteza sa naprasnica si nici urma de broasca testoasa. Se opri si privi inapoi, intrigat. Broasca testoasa abia se misca pe traseul pistei, cu incapatanare si metoda, dar atat de incet! Parca alerga cu incetinitorul! Cand venea parea ca se duce! Incepu sa se tavaleasca de ras pe pista, iar spectatorii ii tinura isonul! Alerga apoi in directie inversa, spre linia de start, inspaimantand broasca testoasa, care, fara sa-si dea seama ce se intampla, ce uragan vine spre ea, se retrase cu totul in carapace. Facu apoi fel de fel de giumbuslucuri, starnind rasul si admiratia tuturor spectatorilor. Nu trecu linia de sosire, pentru ca animalele venite sa vada cursa sa-l poata admira cat mai mult. „Ce mare campion!”, „Cat talent are!” exclamau acestea, admirativ. Vazand ca broasca testoasa este doar la inceputul cursei, si de-abia se misca, iepurele se aseza la masa, apoi se intinse sa se odihneasca. Avea tot timpul sa termine cursa inaintea broastei testoase! Ce competitor prapadit infrunta el, Marele Campion! Nu putea starni decat rasul si mila aceasta broasca testoasa si seriozitatea cu care isi vedea de treaba ei! „Asta n-ar putea sa intreaca pe nimeni, niciodata, decat, poate, sa se intreaca singura, desi nici de asta nu sunt chiar asa de sigur!” isi spuse iepurele, amuzat. Adormi cateva clipe si visa cum primeste laurii de campion si cum este aclamat de toata padurea. Se visa povestindu-le nepotilor aceasta intamplare, si cum acestia se tavaleau pe jos de ras, ascultand-o. Fu trezit insa de un vacarm grozav. Sari in sus si vazu ca broasca testoasa, care continuase tot timpul cursa in ritmul ei, mai avea cativa pasi pana la final. Iepurele o zbughi si el spre linia de sosire, dar, stupoare! nu mai reusi sa ajunga broasca testoasa, care termina cursa prima, in aplauzele si uralele animalelor uluite.
MORALA:
Talentul si toate darurile pe care le-am avea, sunt bune dar nu sunt suficiente. Doar cu seriozitate, determinare si perseverenta vom reusi sa ne realizam visele.
MORALA:
Talentul si toate darurile pe care le-am avea, sunt bune dar nu sunt suficiente. Doar cu seriozitate, determinare si perseverenta vom reusi sa ne realizam visele.
sâmbătă, 25 aprilie 2009
Relatii de iubire. Normalitate si patologie
Titlul original: Love Relations. Normality and Pathology
Autor: Otto Kernberg
Publicată de: Yale University Press, USA, 1995
Limba originală: engleză
Traducere de: Ştefania D. Niţă
Anul apariţiei: 2009
Preţ: 35.00RON
În acest adevărat tratat despre psihologia iubirii, cititorul dornic de informaţii ştiinţifice va găsi capitole incitante teoretic şi practic dedicate relaţiei dintre excitaţia sexuală şi dorinţă, iubirii sexuale mature, pasiunii şi idealizării etc. Dimensiunea inconştientă este permanent menţinută în atenţie atât în ce priveşte pulsiunea sexuală, cât şi în ce priveşte agresivitatea. Când devine obiect al ştiinţei, iubirea – această temă esenţială a vieţii şi romanelor – îşi arată şi părţile întunecate, adică posibilele patologii: narcisism, masochism, sadism. Uneori acestea creează, în mod surprinzător, potriviri confortabile, alteori, cel mai adesea, incompatibilităţi de nedepăşit.
OTTO F. KERNBERG, psihiatru şi psihanalist, este profesor de psihiatrie la Cornell University Medical College şi autor a numeroase cărţi dedicate tulburărilor severe de personalitate, dar şi psihologiei organizaţiilor.
www.edituratrei.ro
luni, 20 aprilie 2009
Secretul implinirii
La un batran intelept au venit odată doi tineri, rugandu-l sa-i devina ucenici. El i-a primit in pridvorul micutei sale case, aflate in pustietatea muntelui si le-a oferit cate o cană de ceai. I-a privit o vreme, apoi l-a întrebat pe primul, care era imbracat mai saracacios:
- Spune-mi, unde si ce lucrezi tu si de ce ai vrea sa-mi fii ucenic?
- Sunt un simplu soldat în cazarma ce se afla in afara orasului si am auzit despre tine şi intelepciunea ta, de la unii din ortacii mei, carora le-ai adus alinare sufleteasca! As vrea să aflu de la tine intelepciunea reusitei în viata, cum sa-mi gasesc linistea si echilibrul.
- Ce faci tu acolo in cazarma?
- Ce face orice soldat, ascult ordinele. Cand mi se spune sa merg, merg, cand mi se spune sa stau, stau, cand mi se spune la dreapta, fac la dreapta, cand mi se spune la stanga, fac la stanga, cand aud goarna pentru masa merg la masa, cand aud goarna de stingere merg la culcare…
- Ce fel de om zici tu ca esti?
- Ascult totul si ma supun fara cracnire! raspunse soldatul.
- Inteleg! spuse inteleptul si se intoarse spre celalalt tanar, care era imbracat elegant si cu gust. Dar tu, unde si ce lucrezi? Si de ce ai vrea sa-mi fii ucenic?
- Eu lucrez in orasul cel mare de la poalele muntelui, sunt consilier la o firma care cumpara si vinde case si terenuri. De cand a aparut aceasta tulburare in intreaga lume, mi-am pierdut mare parte din bani si viata mea s-a naruit. Am auzit de la prietenii mei de tine, ca s-au linistit stand in apropierea ta si ca au descoperit secretul unei vieti pline de intelepciune! Asta as vrea şi eu sa aflu!
- Cum faci tu lucrarea ta?
- Caut oameni care vor să vanda, pe urma oameni care vor sa cumpere, vorbesc si cu unii si cu altii, negociez cu ei si in numele lor, cautand sa-i multumesc pe toti!
- Ce fel de om zici tu ca esti?
- Iau decizii si le duc la indeplinire si ma bazez doar pe mine si pe priceperea mea!
- Am inteles si am hotarat! Tu, soldatule, vei merge un an si vei lucra in oras, la firma care vinde si cumpara case si terenuri, iar tu, consilierule, vei fi un an soldat, la cazarma! Veniti pe urma si-mi veti urma ca ucenici!
Cei doi plecara, mirati de ceea ce fusesera pusi sa indeplineasca. Dupa un an se reintoarsera, in aceeasi zi, la batranul intelept. Acesta ii vazu de departe si se bucura mult de venirea lor. Vazu ca erau amandoi imbracati simplu, dar curat si cu mult gust. Le aduse ceaiul de plante si dupa un timp il întreba pe cel care fusese soldat in ultimul an:
- Ce invataturi ai deprins in noua meserie?
- Am invatat sa-i ascult si pe altii, si sa ma supun cand e nevoie! Mi-am dat seama ca nu sunt chiar asa de important cum am crezut, ca trebuie sa tin cont si de parerea altora si am inteles ca in unitate, in disciplina si in respect adevarat fata de ceilati sta puterea!
- Dar tu ce ai invatat in noua meserie? il intreba inteleptul pe celalalt.
- Eu am invatat ca nu trebuie sa astept ca altii sa-mi spuna tot timpul ce sa fac si cum sa fac si cand sa fac. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma bazez si pe mine si sa iau si singur hotarari, fara teama de a gresi si am inteles ca mai bine gresesc incercand sa fac ceva decat sa nu gresesc nefacand nimic!
- Asa! spuse batranul incantat. Acum nu sunteti doar ucenicii mei, ci sunteti la fel ca mine! Ati vrut sa va descoperiti calea si echilibrul in viata voastra si ati reusit sa le aflati! Cum? Afland ca exista lucruri pe care le puteti face bazandu-va pe ceilalti si lucruri pe care le puteti face bazandu-va pe voi insiva! Iar cei care sunt mereu putin ucenici, putin invatatori, nu vor rataci nicicum drumul lor! Mergeti in lume acum, caci aveti ceea ce va trebuie pentru a va implini si reusi sa va faceti viata dupa cum veti dori!
MORALA:
Nu iti vei afla drumul, datator de satisfactii si multumire, nici stand cocotat, plin de teama, pe spinarea cuiva, asteptand ca acela sa te duca si sa te intoarca, dar nici stand tantos, autosuficient, in fata valurilor vietii, cu o morga atotcunoscatoare. Din reusite, dar si din esecuri vei gasi in tine puterea de a merge mai departe si vei obtine satisfactia lucrului, mai bine sau mai putin bine intocmit, dar facut de tine, cu mai mult sau mai putin ajutor de la cei din jurul tau.
- Spune-mi, unde si ce lucrezi tu si de ce ai vrea sa-mi fii ucenic?
- Sunt un simplu soldat în cazarma ce se afla in afara orasului si am auzit despre tine şi intelepciunea ta, de la unii din ortacii mei, carora le-ai adus alinare sufleteasca! As vrea să aflu de la tine intelepciunea reusitei în viata, cum sa-mi gasesc linistea si echilibrul.
- Ce faci tu acolo in cazarma?
- Ce face orice soldat, ascult ordinele. Cand mi se spune sa merg, merg, cand mi se spune sa stau, stau, cand mi se spune la dreapta, fac la dreapta, cand mi se spune la stanga, fac la stanga, cand aud goarna pentru masa merg la masa, cand aud goarna de stingere merg la culcare…
- Ce fel de om zici tu ca esti?
- Ascult totul si ma supun fara cracnire! raspunse soldatul.
- Inteleg! spuse inteleptul si se intoarse spre celalalt tanar, care era imbracat elegant si cu gust. Dar tu, unde si ce lucrezi? Si de ce ai vrea sa-mi fii ucenic?
- Eu lucrez in orasul cel mare de la poalele muntelui, sunt consilier la o firma care cumpara si vinde case si terenuri. De cand a aparut aceasta tulburare in intreaga lume, mi-am pierdut mare parte din bani si viata mea s-a naruit. Am auzit de la prietenii mei de tine, ca s-au linistit stand in apropierea ta si ca au descoperit secretul unei vieti pline de intelepciune! Asta as vrea şi eu sa aflu!
- Cum faci tu lucrarea ta?
- Caut oameni care vor să vanda, pe urma oameni care vor sa cumpere, vorbesc si cu unii si cu altii, negociez cu ei si in numele lor, cautand sa-i multumesc pe toti!
- Ce fel de om zici tu ca esti?
- Iau decizii si le duc la indeplinire si ma bazez doar pe mine si pe priceperea mea!
- Am inteles si am hotarat! Tu, soldatule, vei merge un an si vei lucra in oras, la firma care vinde si cumpara case si terenuri, iar tu, consilierule, vei fi un an soldat, la cazarma! Veniti pe urma si-mi veti urma ca ucenici!
Cei doi plecara, mirati de ceea ce fusesera pusi sa indeplineasca. Dupa un an se reintoarsera, in aceeasi zi, la batranul intelept. Acesta ii vazu de departe si se bucura mult de venirea lor. Vazu ca erau amandoi imbracati simplu, dar curat si cu mult gust. Le aduse ceaiul de plante si dupa un timp il întreba pe cel care fusese soldat in ultimul an:
- Ce invataturi ai deprins in noua meserie?
- Am invatat sa-i ascult si pe altii, si sa ma supun cand e nevoie! Mi-am dat seama ca nu sunt chiar asa de important cum am crezut, ca trebuie sa tin cont si de parerea altora si am inteles ca in unitate, in disciplina si in respect adevarat fata de ceilati sta puterea!
- Dar tu ce ai invatat in noua meserie? il intreba inteleptul pe celalalt.
- Eu am invatat ca nu trebuie sa astept ca altii sa-mi spuna tot timpul ce sa fac si cum sa fac si cand sa fac. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma bazez si pe mine si sa iau si singur hotarari, fara teama de a gresi si am inteles ca mai bine gresesc incercand sa fac ceva decat sa nu gresesc nefacand nimic!
- Asa! spuse batranul incantat. Acum nu sunteti doar ucenicii mei, ci sunteti la fel ca mine! Ati vrut sa va descoperiti calea si echilibrul in viata voastra si ati reusit sa le aflati! Cum? Afland ca exista lucruri pe care le puteti face bazandu-va pe ceilalti si lucruri pe care le puteti face bazandu-va pe voi insiva! Iar cei care sunt mereu putin ucenici, putin invatatori, nu vor rataci nicicum drumul lor! Mergeti in lume acum, caci aveti ceea ce va trebuie pentru a va implini si reusi sa va faceti viata dupa cum veti dori!
MORALA:
Nu iti vei afla drumul, datator de satisfactii si multumire, nici stand cocotat, plin de teama, pe spinarea cuiva, asteptand ca acela sa te duca si sa te intoarca, dar nici stand tantos, autosuficient, in fata valurilor vietii, cu o morga atotcunoscatoare. Din reusite, dar si din esecuri vei gasi in tine puterea de a merge mai departe si vei obtine satisfactia lucrului, mai bine sau mai putin bine intocmit, dar facut de tine, cu mai mult sau mai putin ajutor de la cei din jurul tau.
marți, 7 aprilie 2009
Stresul
Ce este stresul?
Stresul reprezinta reactia de raspuns a organismului, a carui stare de bine este amenintata si care nu are un raspuns imediat pentru a combate amenintarea respectiva. El apare pe fondul adaptarii permanente a organismului la mediu, cand se poate produce un dezechilibru intre solicitarile mediului si posibilitatile de raspuns ale persoanei. Adaptarea presupune păstrarea integrităţii organismului care este în permanenţă ameninţată de agenţii stresori de toate tipurile.
Stresul este, asadar, o reactie defensiva, de alarma, care prezinta trei stadii:
1. un stadiu de alarma, produsa prin activarea unei regiuni cerebrale (situate in hipotalamus) si are la baza raspunsuri de tip endocrin;
2. un stadiu de rezistenta sau de adaptare, atunci cand stimuli stresanti persista si organismul se adaptează, comportamentul persoanei fiind aparent normal;
3. un stadiu de epuizare, cand scad aproape toate resursele adaptative ale organismului.
Stresul “bun” si stresul “rau”
Stresul “bun” sau eustresul reprezinta o consecinta sanatoasa, pozitiva si constructiva a unor evenimente stresante. Cantitatea optima de stres variaza in functie de caracteristicile persoanei sau ale situatiei. Caracteristicile individuale se refera la gradul de susceptibilitate la stres: abilitati fizice si psihice, oboseala, starea generala de sanatate. Caracteristicile situatiei se refera la: complexitate, dificultate, durata, intensitate. Asa cum o situatie care presupune prea putin stres si implicare poate esua in stimularea performantei, o situatie prea stresanta si care implica foarte mult persoana poate afecta negativ performanta.
Stresul “rau” sau distresul se refera la consecintele nesanatoase, negative si distructive ale unor stimuli stresori, reprezentand gradul de deviere fiziologica, psihologica si comportamentala a unei persoane de la functionarea sanatoasa.
Situaţii generatoare de stres psihic
• situatii perturbatoare cauzate de mediu (zgomote, vibratii, fluctuatii de temperatura)
• existenta unor circumstante neobisnuite pentru persoana respectiva si care o surprind pe aceasta nepregatita pentru a le face fata
• modul subiectiv de a percepe solicitarile mediului sau ale celor din jur
• particularitatile mediului sau ale contextului social
• obstacole fizice sau psihice in calea unor scopuri si care duc la frustrare
• situaţiile conflictuale existente în familie, profesie sau in alte relatii importante
• evenimente de viata deosebite: doliu, divort, accidente, schimbari majore, sicanari din partea celor din jur
• munca in exces in timp scurt.
Consecintele stresului
• simptome fizice: tensiune musculara, cefalee (dureri de cap), ameteli, palpitatii, palme transpirate, gura uscata, diaree;
• simptome psihice: nervozitate, iritabilitate, dificultati de concentrare, anxietate;
• modificari comportamentale: apetit alimentar modificat (asociat cu scadere sau, dimpotriva, crestere in greutate), tulburari de somn, exagerarea consumului de alcool, tutun sau alte substante;
• afectiuni ale diferitelor organe si sisteme: hipertensiune arteriala, tulburari ale ritmului cardiac, gastrite, ulcer gastro-duodenal, astm bronsic, migrene, caderea parului, afte si ulceratii la nivel bucal, disfunctii sexuale, anxietate, depresie.
Adaptarea emotionala si cognitiva
Adaptarea variaza in functie de efectul emotiilor asupra mediului inconjurator. Astfel, furia suprima amenintarea sau o anuleaza, culpabilitatea repara amenintarile referitoare la ceilalti si favorizeaza un comportament social responsabil, anxietatea evita un potential pericol, tristetea ne permite obtinerea unei sustineri si iesirea dintr-o situatie dificila cu ajutorul celorlalti, speranta permite activitati sustinute de adaptare sau obisnuinta.
Coping-ul este inteles ca acele actiuni pe care le intreprinde cineva pentru a face fata stresului. Desi actiunea consecutiva a mai multor stresori poate avea efecte negative, se poate spune ca daca o persoana poate face fata acestora cu succes, poate deveni mult mai rezistenta si mai competenta decat o persoana care nu s-a confruntat cu atatea situatii stresante de-a lungul vietii sale.
Stresul reprezinta reactia de raspuns a organismului, a carui stare de bine este amenintata si care nu are un raspuns imediat pentru a combate amenintarea respectiva. El apare pe fondul adaptarii permanente a organismului la mediu, cand se poate produce un dezechilibru intre solicitarile mediului si posibilitatile de raspuns ale persoanei. Adaptarea presupune păstrarea integrităţii organismului care este în permanenţă ameninţată de agenţii stresori de toate tipurile.
Stresul este, asadar, o reactie defensiva, de alarma, care prezinta trei stadii:
1. un stadiu de alarma, produsa prin activarea unei regiuni cerebrale (situate in hipotalamus) si are la baza raspunsuri de tip endocrin;
2. un stadiu de rezistenta sau de adaptare, atunci cand stimuli stresanti persista si organismul se adaptează, comportamentul persoanei fiind aparent normal;
3. un stadiu de epuizare, cand scad aproape toate resursele adaptative ale organismului.
Stresul “bun” si stresul “rau”
Stresul “bun” sau eustresul reprezinta o consecinta sanatoasa, pozitiva si constructiva a unor evenimente stresante. Cantitatea optima de stres variaza in functie de caracteristicile persoanei sau ale situatiei. Caracteristicile individuale se refera la gradul de susceptibilitate la stres: abilitati fizice si psihice, oboseala, starea generala de sanatate. Caracteristicile situatiei se refera la: complexitate, dificultate, durata, intensitate. Asa cum o situatie care presupune prea putin stres si implicare poate esua in stimularea performantei, o situatie prea stresanta si care implica foarte mult persoana poate afecta negativ performanta.
Stresul “rau” sau distresul se refera la consecintele nesanatoase, negative si distructive ale unor stimuli stresori, reprezentand gradul de deviere fiziologica, psihologica si comportamentala a unei persoane de la functionarea sanatoasa.
Situaţii generatoare de stres psihic
• situatii perturbatoare cauzate de mediu (zgomote, vibratii, fluctuatii de temperatura)
• existenta unor circumstante neobisnuite pentru persoana respectiva si care o surprind pe aceasta nepregatita pentru a le face fata
• modul subiectiv de a percepe solicitarile mediului sau ale celor din jur
• particularitatile mediului sau ale contextului social
• obstacole fizice sau psihice in calea unor scopuri si care duc la frustrare
• situaţiile conflictuale existente în familie, profesie sau in alte relatii importante
• evenimente de viata deosebite: doliu, divort, accidente, schimbari majore, sicanari din partea celor din jur
• munca in exces in timp scurt.
Consecintele stresului
• simptome fizice: tensiune musculara, cefalee (dureri de cap), ameteli, palpitatii, palme transpirate, gura uscata, diaree;
• simptome psihice: nervozitate, iritabilitate, dificultati de concentrare, anxietate;
• modificari comportamentale: apetit alimentar modificat (asociat cu scadere sau, dimpotriva, crestere in greutate), tulburari de somn, exagerarea consumului de alcool, tutun sau alte substante;
• afectiuni ale diferitelor organe si sisteme: hipertensiune arteriala, tulburari ale ritmului cardiac, gastrite, ulcer gastro-duodenal, astm bronsic, migrene, caderea parului, afte si ulceratii la nivel bucal, disfunctii sexuale, anxietate, depresie.
Adaptarea emotionala si cognitiva
Adaptarea variaza in functie de efectul emotiilor asupra mediului inconjurator. Astfel, furia suprima amenintarea sau o anuleaza, culpabilitatea repara amenintarile referitoare la ceilalti si favorizeaza un comportament social responsabil, anxietatea evita un potential pericol, tristetea ne permite obtinerea unei sustineri si iesirea dintr-o situatie dificila cu ajutorul celorlalti, speranta permite activitati sustinute de adaptare sau obisnuinta.
Coping-ul este inteles ca acele actiuni pe care le intreprinde cineva pentru a face fata stresului. Desi actiunea consecutiva a mai multor stresori poate avea efecte negative, se poate spune ca daca o persoana poate face fata acestora cu succes, poate deveni mult mai rezistenta si mai competenta decat o persoana care nu s-a confruntat cu atatea situatii stresante de-a lungul vietii sale.
miercuri, 4 martie 2009
Minunata lume a povestilor
Povestile pentru copii implica oameni, animale, figuri fantastice si obiecte neanimate (flori, arbori, case, trenuri, pietre etc). Fiecare dintre acestea are personalitate, ganduri, emotii, comportamente si credinte. Prin calitatile lor speciale isi pun puternic amprenta asupra dezvoltarii copilului, care primeste, astfel, mesaje importante, aplicabile in diferite momente din viata de zi cu zi.
Basmele reprezinta o necesitate educativa pentru dezvoltarea psihica normala a unui copil. In esenta, ele aduc bucurie si fascineaza la orice varsta. Cu atat mai mult, ele trebuie sa faca parte din viata copiilor. Cu ajutorul lor copiii invata sa discearna binele de rau, sa clasifice personajele dupa bunatate, harnicie, viclenie sau incapatanare, sa isi puna intrebari. De asemenea, sunt stimulate imaginatia si limbajul, sunt domolite agresivitatea si fricile specific copilariei, sunt oferite informatii bogate despre viata. Si nu in ultimul rand, povestile, atunci cand sunt citite sau povestite de catre parinte, contribuie semnificativ la calitatea relatiei dintre parinte si copil, cu efecte pe termen scurt, dar, mai ales, pe termen lung.
Oferta de povesti pentru copii este foarte bogata, parintii putand alege intre basmele romanesti si cele straine, intre cartile de povesti si variantele audio sau video. Pot fi alese si povestile preferate de catre parinti cand acestia erau copii, dar de multe ori copilul il va indruma singur pe parinte catre povestea care corespunde preocuparilor sale din acel moment. Este foarte importanta interactiunea dintre parinte si copil: acesta trebuie provocat sa puna intrebari, sa comenteze diferite situatii etc.
Cartile de povesti sunt folosite frecvent si in consilierea psihologica a copiilor. Cand un copil asculta o poveste se poate identifica cu un personaj, cu o tema sau cu un eveniment din poveste. In felul acesta, reflecta propria situatie de viata si se ofera oportunitatea de a lucra direct cu aceste probleme.
Basmele reprezinta o necesitate educativa pentru dezvoltarea psihica normala a unui copil. In esenta, ele aduc bucurie si fascineaza la orice varsta. Cu atat mai mult, ele trebuie sa faca parte din viata copiilor. Cu ajutorul lor copiii invata sa discearna binele de rau, sa clasifice personajele dupa bunatate, harnicie, viclenie sau incapatanare, sa isi puna intrebari. De asemenea, sunt stimulate imaginatia si limbajul, sunt domolite agresivitatea si fricile specific copilariei, sunt oferite informatii bogate despre viata. Si nu in ultimul rand, povestile, atunci cand sunt citite sau povestite de catre parinte, contribuie semnificativ la calitatea relatiei dintre parinte si copil, cu efecte pe termen scurt, dar, mai ales, pe termen lung.
Oferta de povesti pentru copii este foarte bogata, parintii putand alege intre basmele romanesti si cele straine, intre cartile de povesti si variantele audio sau video. Pot fi alese si povestile preferate de catre parinti cand acestia erau copii, dar de multe ori copilul il va indruma singur pe parinte catre povestea care corespunde preocuparilor sale din acel moment. Este foarte importanta interactiunea dintre parinte si copil: acesta trebuie provocat sa puna intrebari, sa comenteze diferite situatii etc.
Cartile de povesti sunt folosite frecvent si in consilierea psihologica a copiilor. Cand un copil asculta o poveste se poate identifica cu un personaj, cu o tema sau cu un eveniment din poveste. In felul acesta, reflecta propria situatie de viata si se ofera oportunitatea de a lucra direct cu aceste probleme.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)