duminică, 23 mai 2010

Sfaturile sunt date ca sa nu fie urmate

Se spune ca un om foarte intelept, care fusese sfetnicul multor domni, se retrasese undeva, intr-un loc izolat si aici cu greu ii primea pe cei veniti cu gand de a asculta un indemn sau un sfat. Se pare ca inteleptul era tare zgarcit in a-si oferi marea sa cunoastere si nici nu dorea sa-si apropie ucenici pe care sa-i invete din stiinta sa, deprinsa din multele carti citite. Unul mai indraznet insa, un tanar insetat de intelepciune, care avea si darul elocintei, si-a pus in gand sa afle „secretul” maestrului si sa devina discipolul sau. Pentru aceasta, el s-a inarmat cu multa rabdare si s-a asezat la poarta inteleptului petrecand acolo ceva timp. Dupa o vreme, inteleptul l-a chemat inauntru.
„-Ce doresti de la mine?” l-a intrebat el. „-As vrea sa-ti aflu intelepciunea si sa-ti urmez indemnurile!” raspunse tanarul. „-De cat timp stai in poarta mea?” „-Se fac trei luni maine!” „-Si ce ai vazut in aceste luni?” intreba inteleptul. „-Am vazut oameni intrand si iesind. Cei mai multi dintre ei erau tristi la intrare si deosebit de intrigati la plecare.” „-Stii tu de ce?” „-Mi-au spus ca la intrebarile lor tu nu le-ai zis decat ”ce vedeti aici, aia sa faceti” apoi te apucai sa trebaluiesti, sau sa mananci, sau sa citesti, sau sa te rogi, sau te culcai, sau altceva lipsit de importanta faceai. Nimic altceva, nici o vorba, nici un sfat nu primeau.” „-Si ce spuneau ei despre asta?” „-Ziceau ei, fara suparare, ca nu au ce sa invete de la tine, si ca faima ta de om intelept nu e de inteles! Unii spuneau ca poate ai imbatranit si nu mai esti in apele tale, altii spuneau ca purtarea ta pare a fi o ghicitoare incurcata, pe care nu o pot deslusi! „-Si tu doresti in continuare sa-mi inveti intelepciunea? Chiar daca in ochii multora e nebunie?” „-Eu cred ca nu ai vrut sa le vorbesti, caci nu i-ai socotit vrednici de asta!” Inteleptul ramase pe ganduri, apoi spuse: „-Eu am consiliat multi domni. La inceput nu am avut prea mare trecere, caci le spuneam ce stiam de prin carti ca este bine sau rau, moral sau imoral. Mi-am dat seama cu timpul ca ei nu asteptau de la mine sa ii indrept, sau sa le spun ce e scris prin acele carti. Ei vroiau ca eu sa le aprob hotararile deja luate in inima lor, fie ele bune sau rele, sau, daca aceste hotarari ii bagasera in vreun bucluc sa le ofer o posibilitate de scapare onorabila. Spunandu-le ceea ce vroiau ei sa auda, am ajuns sa fiu apreciat de toti. Desi aveam o situatie foarte buna si ma onorau cu totii, in inima mea ma simteam ca un bufon. Ei nu aveau nevoie de un sfatuitor care sa le indrepte pornirile, dupa cele scrise in vechile si inteleptele carti. Lor le trebuia cineva care sa le cante in struna. Dupa o vreme, m-am hotarat si am plecat pe ascuns, ajungand aici. Dar nici aici nu sunt lasat in pace de oameni care bat drumul degeaba, cautand sfaturi pe care nu le vor urma vreodata. Unii nu le vor urma pentru ca in inima lor se considera atoatecunoscatori. Ei vin aici mai mult din curiozitate. Acestia sunt cei care ma considera nebun, cand imi vad traiul saracacios. Altii nu le vor urma pentru ca nu stiu ca acele lucruri pe care le cauta sunt asa de simple, la indemana lor! Ei vin la mine ca la un mare maestru si sunt dezamagiti de simplitatea pe care o gasesc. Acestia sunt aceia care spun ca nu au inteles nimic din ceea ce au vazut, ca totul li s-a parut o ghicitoare fara sens! Acum mai doresti sa-mi afli intelepciunea si sa mi-o urmezi?” intreba fostul sfetnic. „-Eu intelepciunea ti-am aflat-o din ce mi-ai spus, si cred ca este mare. Am priceput ca doar prin modestie si exemplu propriu iti pot deprinde intelepciunea! Cu adevarat, sfaturile sunt date ca sa nu fie urmate!"